Aventura continua in acest al patrulea volum al celebrei serii fantasy interactive.
    In crestetul inghetat al lumii se petrec lucruri stranii. Conor, Abeke, Meilin si Rollan au traversat Erdasul in lung si-n lat in misiunea lor de a-i opri pe nemilosii Cuceritori. Doar ei patru, cu ajutorul legendarelor lor spirite-animale, au puterea sa impiedice ca intreaga lume sa cada sub o stapanire malefica. Croindu-si drum inspre nordul friguros, pe urma unor indicii, eroii nostri ajung la un sat linistit unde nu toate lucrurile sunt asa cum par. Nu le va fi usor sa descopere adevarul acestui loc de un farmec inselator…, iar timpul se scurge deja cu repeziciune. Cuceritorii sunt pe urmele lor.
    Fragment din romanul "Spirite animale Vol. 4: Foc si gheata" de Shannon Hale:

    „Meilin se opri in mijlocul unui camp inzapezit si privi inapoi. Era mult mai aproape de tabara decat de Orasul de Gheata. Isi continua drumul, desi inima ii batea dureros in piept, iar gura i se uscase de teama.
    — Grabiti-va, le sopti lui Tarik, Conor, Maya si Rollan. Echipati-va. In liniste. Am gasit-o pe Suka.
    Niciunul nu puse intrebari. Incepura direct sa-si incalte ghetele si sa-si imbrace paltoanele. Dupa cateva clipe pornira din nou prin zapada.
    Meilin privi inapoi. Vidra lui Tarik, Lumeo, isi parasise starea pasiva si era ascunsa in cojocul lui Tarik, cu capul iesit in afara prin deschizatura de la gat. Fara indoiala ca si salamandra Mayei era ascunsa pe undeva, incercand sa-si tina de cald. Briggan alerga alaturi de Conor, plescaind din cand in cand din falci in bataia vantului. Essix nu era de gasit.
    Parea ca intrarea in Orasul de Gheata se afla la kilometri intregi departare. Meilin isi simtea inima zvacnind si mai tare.
    Oare procedase gresit? Se simtea cuprinsa de indoiell chinuitoare. Poate ca Abeke o pacalise, se jucase cu emotiile ei ca s-o convinga s-o lase singura. Cand aveau sa ajunga in Palatul de Gheata, Ursul Polar de Cristal avea sa fie de negasit. Abeke avea sa fie de negasit. Meilin va pierde increderea celorlalti mai mult decat Conor, dupa ce le daduse unul dintre talismane Cuceritorilor. Si va amana din nou razbunarea tatalui sau.
    Meilin alerga in frunte, iar cand incepu sa coboare treptele ascunse, auzi o exclamatie surprinsa din urma ei.
    Exclamatiile continuara cand parasira tunelul ingust si patrunsera in oras.
    — Cantecul, sopti Conor. Orasul faurit de artisti. Oras cioplit. L-am gasit.
    Meilin isi duse degetul la buze si arata inspre cea mai apropiata fereastra, indicand ca nu erau singuri. Rollan privea in jur cu ochii mari, iar Tarik cerceta pe fuga imprejurimile, dar se straduira cu totii sa nu-ncetineasca pasul ca sa se minuneze de cele din jur si o urmara pe Meilin in cea mai mare graba posibila. Potecile de gheata fusesera cioplite cu grija sub forma de pavaj cu dale, pentru a le face mai putin alunecoase. Dar tot gheata era, iar prapastia care incepea imediat la marginea drumului era atat de adanca, incat privirile intampinau numai intuneric.
    Se grabira mai departe, pasind repede si cu grija. Ce s-ar intampla daca locuitorii orasului s-ar trezi si i-ar gasi in orasul lor tainic?
    Ce s-ar intampla daca ar descoperi ca Abeke a disparut cu talismanul?
    Alte exclamatii in urma ei in clipa in care ajunsera la Palatul de Gheata si la sloiul in care era inchisa Suka. Meilin inconjura gheata, simtindu-si mijlocul inghetat ca orasul din spatele ei. Nu aparuse nicio gaura in gheata. Ursul Polar de Cristal era in continuare agatat de laba inghetata a Sukai. Abeke ii astepta pe trepte.”