Lucrarea reprezinta tabloul vietii unui barbat duhovnicesc contemporan noua, fara sa se deosebeasca  in exterior prin marile sale cuvinte, dar totdeauna silindu-se pe sine, dupa cuvantul Mantuitorului, ostenindu-se mai ales in camara sufletului sau, mergand pe calea poruncilor Evanghelice. A dus „greutatea arsitei si a inmultit talantii dati de Domnul”.
 

La Editura Doxologia a aparut  al saptelea volum din  Colectia „Cuviosi Stareti de la Optina”, intitulat „Staretul Moise de la Optina”. Traducerea din limba rusa este realizata de parintele profesor Teoctist Caia.

Lucrarea reprezinta tabloul vietii unui barbat duhovnicesc contemporan noua, fara sa se deosebeasca  in exterior  prin marile sale cuvinte, dar totdeauna silindu-se pe sine, dupa cuvantul Mantuitorului, ostenindu-se mai ales in camara sufletului sau, mergand pe calea poruncilor Evanghelice. A dus "greutatea arsitei si a inmultit talantii dati de Domnul”.

Fara indoiala ca orice cititor chibzuit si atent, care cauta folosul duhovnicesc, il va gasi in cuvintele si lucrarile raposatului arhimandrit Moise, dar mai ales intaistatatorii asezamintelor monahale vor intalni aici un model si un maret exemplu al faptului ca si in timpurile noastre triste este posibil sa te comporti ca un pastor duhovnicesc si sa pastoresti cu succes turma lui Hristos.

Nu se schiteaza in acest volum in linii generale figura minunata a maretiei sale morale, deseori irealizabila pentru simpli muritori, ci se infatiseaza, pentru folosul duhovnicesc al cititorilor, credinta lui in „foarte putin”, care se vede in diferite intamplari ale vietii si in aceea, cum el, cu ajutorul lui Dumnezeu, prin aceasta nevointa a dobandit treptat o maretie duhovniceasca, acea biruinta asupra patimilor sufletului si trupului, acea curatie a inimii, care constituie scopul vietii launtrice si al lucrarii crestinului.

A inteles, inca din tinerete ca lumea trece si impreuna cu dansa si intreitele ei pofte.   

In anul 1826, la varsta de 43 de ani, parintele Moise, pe atunci ieromonah, a fost numit conducatorul Sihastriei Optina si timp de 37 de ani la rand a stat neclintit la dumnezeiasca straja a turmei incredintate lui.

Viata de nevointa in pustie, studiul, implinirea in fapta a scrierilor Sfintilor Parinti, deopotriva, si necazurile pe care parintele le-a intampinat in tinerete si totodata purtate cu rugaciune si supunere voii lui Dumnezeu, au pregatit atat de mult, au intarit si au luminat pe omul sau launtric. Fiind intaistatator la o varsta matura, dupa anii trupesti, era aproape si de maturitatea duhovniceasca. Atat prin vederea duhovniceasca a lucrurilor si prin simtamintele educate printr-un studiu indelungat in deosebirea binelui de rau, cat si prin taria vointei inradacinate intr-o directie buna. Marturie intru aceasta slujesc lucrarile sale si sfaturile sale scrise si date unor apropiati si care au ajuns pana la noi.

Staretului nu-i placea sa vorbeasca despre faptele sale si nimanui, niciodata nu i-a povestit de lucrarile harului dumnezeiesc pe care il simtea, fara indoiala. A fost un luptator impotriva patimilor si un lucrator rabdator al poruncilor lui Hristos.  

Despre programul launtric neincetat al staretului, pe drumul virtutilor in timpul carmuirii sale, putem vorbi judecand doar dupa lucrarile sale exterioare. Lucrarea parintelui Moise ca intaistatator ne arata ca a fost un barbat bun, plin de credinta si de roade bune. Caci sufletul a invatat legea lui Dumnezeu, iar trupul s-a supus intelepciunii sufletului, si atunci se vad aceste fapte: iubirea de Dumnezeu si de aproapele, pacea cu toti, blandetea, simplitatea, bunavointa, milosardia fata de toti, modestia, infranarea, neprihanirea, nerautatea, iar aceste fapte sunt roade ale Duhului Sfant pe care Staretul Moise le-a primit.

Daca vrem sa lucram pentru Domnul Dumnezeu staretul Moise ne avertizeaza ca trebuie sa fim pregatiti pentru ispitire. Dupa cum nu trebuie sa ne amagim, vazand apropiata liniste a lumii acesteia si dulceata ei, pentru ca e scurta si, in sfarsit, plina de durere, tot asa nu trebuie sa ne temem de stramtorare si necazuri, de dragul poruncilor lui Hristos, pentru ca necazurile sunt de scurta durata, dar mai apoi urmeaza cele vesnice. Ne sfatuieste ca atunci cand vom vedea inconvenientele acestei vieti lumesti, incat pentru buna noastra cunostinta lumea este neincapatoare, sa nu ne impotmolim a o parasi si incredintandu-ne in voia lui Dumnezeu sa ne hotaram sa plecam pe alt drum al vietii, unde ne indreapta Pronia lui Dumnezeu.

Va invit la lectura cu luarea aminte asupra cuvintelor spuse de Staretul Moise si anume ca daca vrem sa fim cinstiti de Dumnezeu si sa avem o liniste fericita si plina de dulceata, atunci sa iubim smerenia si suferintele de dragul lui Hristos, Care S-a smerit si a rabdat moarte de ocara. Sa ne plecam intotdeauna grumazul sub jugul sau, caci bine este din tinerete sa iei jugul lui Hristos.