Staretul Nectarie de la Optina a fost ultimul dintre pastorii alesi ai acestei vestite manastiri din Rusia centrala. Ieroschimonahul Nectarie (1853-1928) a purtat crucea slujirii staretesti in anii celor mai grele incercari ale Bisericii Ortodoxe Ruse si pentru poporul rus, in anii persecutarii crestinilor, ai ateismului, ai razboiului fratricid si ai foametei. Insusi Staretul a trecut prin aceste incercari, a fost persecutat si exilat. In anii groaznicelor ispite, el nu a purtat numai crucea incercarilor sale ci a luat asupra lui si nenorocirile, privatiunile si jugul pacatelor multor oameni. Intreaga sa viata a fost intruparea propriului sau indemn: „Totul se dobandeste prin rugaciune... Cand vei fi suparat si deznadajduit atunci sa spui doar - Doamne cruta-ma, mantuieste-ma si miluieste pe robul Tau!... In orice timp va veti afla, orice ati face: sedeti, mergeti sau lucrati, spuneti din toata inima: «Doamne miluieste!». Cand vor fi dureri si nu le veti putea duce, atunci indreptati-va catre Domnul, catre Nascatoarea de Dumnezeu, catre Sfantul Nicolae, catre sfantul al carui nume il purtati si durerea se va usura”. El s-a rugat pentru intreg poporul care se afla in suferinte trupesti si duhovnicesti, a vindecat oameni si i-a intarit in credinta.
Dupa cum marturisesc autorii acestei carti, in viata staretului Nectarie nu s-au petrecut evenimente deosebite din care sa se poata alcatui o biografie. El a petrecut cincizeci de ani in schitul Pustiei, dintre care douazeci intru zavorare. Apoi a urcat pe scara duhovniceasca de la zavorare la slujirea poporului, dar calea cea duhovniceasca a Staretului a ramas ascunsa tuturor. Cand cineva il intreba despre viata lui, Parintele Nectarie raspundea: „Am stat in chilia mea si m-am cait, iar apoi, inca reizeci de ani, m-am rugat pentru pacatele mele”. Aceasta carte a fost alcatuita din putinele marturii documentare cunoscute noua, din corespondenta ramasa, din sfaturile consemnate de ucenicii sai, din insemnarile celor care s-au invrednicit sa il cunoasca pe fericitul ieroschimonah Nectarie.
In veacul de acum se vorbeste mult despre iubirea de Dumnezeu si de aproapele dar putini stiu sau vor sa stie ce inseamna cu adevarat aceasta. Sa citim viata Staretului Nectarie de la Optina si sa luam aminte la cuvintele sale: „Vreti sa te inveti sa-L iubesti pe Dumnezeu? Indeparteaza-te de orice lucru, cuvant, cuget si simtire oprite de Evanghelie. Prin vrajmasia ta impotriva pacatului arata-ti si dovedeste-ti iubirea fata de Dumnezeu. Pacatele in care se va intampla sa cazi din pricina neputintelor, incredinteaza-le pocaintei. Dar mai bine staruie sa nu se atinga de tine aceste pacate printr-o severa veghere asupra propriei persoane... Studiaza cu atentie poruncile Evangheliei si staruie sa le implinesti prin fapta, staruie sa prefaci virtutile evanghelice in obisnuinta si in calitati personale. Pentru cel ce iubeste este firesc sa implineasca voia celui iubit” (Scrisoare catre Nina Konstantinovna, 15 decembrie 1921, Schitul Pustiei Optina).