Pentru că primul meu contact cu autorul a avut loc în calitatea sa de filosof pe perioada liceului, mă așteptam la ceva deosebit în cadrul scrierilor sale. Cu toate acestea, în textul de față ne lovim de un protagonist foarte cinic, care ajunge să comită o crimă în mod cumva accidental, după care urmează un proces care, evident, m-a dus cu gândul la Procesul lui Kafka. Magia despre care vorbeam adineaori are loc înainte de aflarea sentinței sale finale, când un preot încearcă să-i vorbească despre mântuirea păcatelor. Acela este singurul moment în care bărbatul izbucnește cu toată viața din el și ține un discurs prelungit în care își exprimă adevărata viziune, foarte sumbră de altfel, asupra lumii.

Străinul de Albert Camus este un roman filozofic scris la prima vedere în același ritm impus de personalitatea și replicile monosilabice ale personajului principal, Meursault. Mai mult decât filozofie, este un manifest la adresa regulilor societății, care pune cu mare rapiditate etichete celor care nu se conformează regulilor sale. Personajul lui Camus este un astfel de individ. Prezent la înmormântarea mamei lui într-o zi caniculară în Algeria, el nu va plânge și nu va avea reacțiile așteptate de către cei prezenți la eveniment, dimpotrivă în prtea a doua a romanului i se vor imputa chiar fumatul unei țigări și băutul unei cafele cu lapte în timpul priveghiului, ca fiind niște reacții din partea lui total nepotrivite cu situația în care se afla.

Strainul este primul roman al lui Albert Camus. Romanul a fost adaptat pentru marele ecran in 1967, de regizorul Luchino Visconti, intr-o productie cu Marcello Mastroianni in rolul principal.

Străinul de Albert Camus este un roman filozofic scris la prima vedere în același ritm impus de personalitatea și replicile monosilabice ale personajului principal, Meursault. Mai mult decât filozofie, este un manifest la adresa regulilor societății, care pune cu mare rapiditate etichete celor care nu se conformează regulilor sale. Personajul lui Camus este un astfel de individ. Prezent la înmormântarea mamei lui într-o zi caniculară în Algeria, el nu va plânge și nu va avea reacțiile așteptate de către cei prezenți la eveniment, dimpotrivă în prtea a doua a romanului i se vor imputa chiar fumatul unei țigări și băutul unei cafele cu lapte în timpul priveghiului, ca fiind niște reacții din partea lui total nepotrivite cu situația în care se afla.

Meursault devine un fel de personaj absurd deși este antrenat intr-o rutină cu nimic diferită față de a oricărui alt locuitor al Algerului. Va avea o relație amoroasă cu o femeie pe nume Maria de care se simte atras mai mult fizic decât spiritual, merge la birou zilnic, are un șef care îi propune o promovare pe care o va refuza, ia prânzul în același restaurant și locuiește în același cartier de peste zece ani.

"Strainul" este un roman despre nimic. Sau mai exact, despre cum sa nu simti nimic, sa fii gol pe dinauntru si totusi sa existi.

Citind cartea am inteles ca acest strain nu se refera neaparat la persoana alaturi de careimpartim casa, biroul sau locul dintr-un mijloc de transport, ci de cele mai multe ori este chiar reflexia pe care o vedem atunci cand ne privim in oglinda. Este adevarat ca si strainii din mediul nostru ajuta la aceasta instrainare de propria persoana si personalitate, dar noi suntem principalii vinovati de schimbarile nefaste.Irina a scris o carte in care a prezentat viata a trei femei cu medii diferite de viata, cu gandiri distincte, dar cu aceeasi situatie neplacuta afundarea si complacerea intr-un mediu nociv.Recenzia completa o puteti gasi pe blogul meu -

Imi aduce cumva aminte de "Padurea spanzuratilor", doar ca tipu-i cam psihopat cred.

O carte demna de aplauze! O carte dramatica, cu actiune si suspans , scrisa intr-un mare stil. O opera de top a literaturii internationale, scrisa de un autor inzestrat cu darul literaturii de calitate, cu substanta. O recomand tuturor!

Camus : „Eu am rezumat Străinul cu mult timp în urmă, printr-o remarcă pe care o admit ca extrem de paradoxală: În societatea noastră orice om care nu plânge la înmormântarea mamei sale riscă să fie condamnat la moarte. Am vrut doar să spun că eroul cărții mele este condamnat pentru că el nu joacă acest joc.”

Străinul de Albert Camus este un roman filozofic scris la prima vedere în același ritm impus de personalitatea și replicile monosilabice ale personajului principal, Meursault .Recomand .

Camus reprezintă veriga care leagă stilul clasic de a scrie de cel contemporan. Prin asta nu vreau să spun nicidecum că abordarea și subiectele descrise de el sunt în vreun fel mai puțin bune decât ale predecesorilor săi. El, în Algeria inițial, iar apoi în Franța, a fost cel care a dat naștere unui stil nou: psiho-filosofia romanțată (nu vreau să spun că la romantici -spre exemplu- acest fenomen nu este vizibil, ci doar că la ei nu este atât de nuanțat). A-l înțelege pe Camus înseamnă a fi PRAGMATIC până-n măduva oaselor, a judeca exclusiv faptele, a nu privi decât cu stoicism, a nu te raporta la nimeni decât la ființa ta. O încadrare a sa, eu -subiectiv- aș face-o între Kafka și Bukowski. De la Kafka a preluat sfera aceea oarecum obscură pentru cititor și subiectul pragmatic al cărții de față, "Străinul" ( subiectul fiind un proces juridic , ca în "Procesul" lui Kafka, doar că -în sine- are o înfățișare mai mult sau mai puțin juridică). Ambele lor procese nu sunt altceva decât niște procese ale supraeului lor (când spun "supraeu" mă refer la concepția lui Freud, care prin supraeu vedea o instanță morală, instanța supremă, a eului). De nuanța bukowskiana nici nu vreau să vorbesc (am un dispreț fără seamăn pentru lipsa de pudoare a contemporanitatii), dar de la Camus a plecat stilul acela cu farfuriile folosite rămase pe masă, nespălate de luni de zile, cu lipsă banilor (dar asta nefiind ceva important pentru protagonist), cu placiditatea aceea pragmatică etc...

Roman filozofic scris la prima vedere în același ritm impus de personalitatea și replicile monosilabice ale personajului principal, Meursault. Mai mult decât filozofie, este un manifest la adresa regulilor societății, care pune cu mare rapiditate etichete celor care nu se conformează regulilor sale.

A fost primul dintre romane pe care l-am citit si care m-a impresionat profund.

O carte fascinantă prin actualitatea ei.Scrisă cu mai mult de 70 de ani in urmă, pare că descrie evenimentele actuale.Tulburătoare!

O lectura usoara, cu o poveste care te prinde. Mi-a placut creionarea personajului principal, desi lipsit de empatie la o vedere superficiala se dovedeste ancorat la realitate intr-un final. Recomand!

Cartea este foarte bine structurata, usor de citit, nu sunt folosite expresii greu de inteles. Modul in care este scrisa cartea este foarte interesant. Este o lectura placut. Recomand cartea pentru pasionatii de filme politiste.

Fatalitatea morții reprimată declanșază furie. O furie oarbă, nestăpânită. După moartea mamei lui Mersault, personajul principal al romanului, se așterne liniștea - o liniște zdruncinată de invitația vecinului Raymond de a petrece câteva zile în vila unui prieten lângă Alger. În urma acestei experiențe Mersault recunoaște că a sosit momentul să o ia de la început, fiind pregătit să recunoască și să se deschidă, pentru prima oară, tandrei indiferențe a lumii.

,,Strainul,, face referire la personajul principal ce este cu totul diferit fata de alti oameni, el duce lipsa de sentimente si emotii, traieste viata cu o indiferenta totala, iar romanul arata consecintele pe care le are de suportat din aceasta cauza, desi nu este vina lui.

Albert Camus este o experienta nu neaparat unica, cat mai degraba intensa. Cartile autorului sunt pline de intelectualism fiind și exponețial francez cu o gandire aparte. O lectura care trebuie neaparat facuta!

Am citit o carte numita tot așa. E diferita,bineînțeles, dar subiectul este captivant.

Interesanta cartea. E altceva...