Locul pe care il ocupa teoria comunicarii in cadrul stiintelor umaniste si exacte de azi sau, dintr-o perspectiva mai larga, in lumea contemporana, indica o ascensiune certa, o depasire a statutului de anexa. Autenticitatea studiilor moderne facute despre comunicare, fata de predecesorii sai imediati (sociologie, psihologie, antropologie, politologie sau istoria culturii) are radacinile in trecut, insa nu intrunul foarte indepartat, deoarece existenta acestei discipline, cu propriul ei domeniu si cu metodologia ei specifica recunoscute ca atare, este relativ recenta. Comunicarea reprezinta un proces complex, care influenteaza majoritatea activitatilor, atitudinilor si comportamentelor. Cu ajutorul ei, putem relationa, putem desfasura intr-un mod eficient activitatile de lucru, ii putem cunoaste pe ceilalti, dar si pe noi insine. Cu ajutorul procesului de comunicare, societatea in ansamblu, firmele si organizatiile reusesc sa evite situatiile de criza si sa mentina un echilibru dinamic.