Hristos nu a spus: Pocaiti-va nu-mai o data sau numai timp de o ora, de o zi, o luna sau un an, ci continuu! Verbul este la timpul prezent: Pocaiti-va!

    Nu numai sa va spovediti, nu numai sa va spuneti greselile, nu numai sa va insirati cu raceala caderile, nu numai sa va declarati pacatosenia, ci sa va doara din inima, sa plangeti, sa va schimbati modul de gandire... Sa va schimbati, sa va transformati, sa hotarati: mai bine sa murim decat sa pacatuim din nou... 

 

    „Asa cum bolnavul se increde si tine la doctorul lui, asa ar trebui si noi sa ne incredem in doctorul nostru duhovnicesc. „Mai degraba trebuie sa avem mai multa incredere si iubire fata de duhovnic decat fata de doctor, daca avem in vedere diferenta dintre suflet si trup. In duhovnic, invata Sfantul Simeon Noul Teolog, se afla Hristos Insusi. El este gura lui Dumnezeu... Asa cum L-au urmat Sfintii Apostoli pe Hristos, asa sa facem si noi. Daca altii il necinstesc si il desconsidera pe duhovnicul nostru, nu trebuie sa il parasim. Si, asa cum Petru a luat sabia si a taiat urechea servitorului arhiereului, ia si tu sabia cuvantului - si dupa ce iti vei intinde mana, taie nu numai urechea, ci si mana si limba celui care incearca si spune ceva impotriva parintelui tau duhovnic, sau indrazneste sa se apropie de el. Daca te lepezi de el, sa plangi apoi precum Petru (care s-a lepadat de frica de Hristos, n.trad.)".

    „Daca vezi ca duhovnicul tau este rastignit, spune Sfantul Simeon, atunci, daca poti, mori impreuna cu el. Daca acest lucru este imposibil, atunci nu te adauga tradatorilor si nelegiuitilor. Daca va fi eliberat din legaturi, mergi din nou langa el si cinsteste-l ca pe un mucenic. Daca va muri datorita uneltirilor altora, cu indrazneala cere trupul lui si cinsteste-l mai mult decat atunci cand trupul lui era insufletit si alaturi de tine si, dupa ce il vei unge cu mir de mare pret, inmormanteaza-l". Este caracteristic Sfantului Simeon faptul ca il asaza pe parintele duhovnic (pe doctorul sufletesc) pe acelasi loc cu Hristos (in sensul ca prin acesta lucreaza insusi Hristos, n.trad.).

    Din pacate, de multe ori cu mare usurinta fiii duhovnicesti il parasesc pe duhovnicul lor. Parintele Sofronie Saharov observa: „Oamenii se comporta fata de preot la fel ca fata de Dumnezeu: se leapada de el cu mare usurinta, ca de ceva nefolositor, cu certitudinea ca de indata ce vor avea nevoie vor apela la el si acesta nu va refuza sa vina sa ii ajute"."