Biserica, spun Sfintii nostri, este unicul laborator al sfintirii omului aflat pe pamant. Membru al ei devine doar cel care doreste sa scape de viata sa pacatoasa, de patimile sale, de caracterul sau lumesc si urat, de faradelegile sale si care doreste cu ardoare sa isi schimbe viata si cauta o viata noua pe care numai Biserica i-o poate oferi si care se numeste sfintenie. Adica, in esenta, membru al Trupului lui Hristos, membru al Bisericii, devine acela care isi cauta propria sfintire. Biserica, laborator al sfinteniei, are ca lucrare sa il ia in primire pe om exact asa cum sculptorul ia o bucata neprelucrata de marmura pe care apoi o slefuieste si o preface intr-o statuie desavarsita. Tot asa, Biserica il asuma pe omul cel vechi, pacatos, ca sa il renasca si sa il prefaca intr-un nou Adam, adica intr-un om nou, care nu mai are nici o legatura cu cel vechi de dinainte.