Am vorbit adesea despre teatru ca despre un corp hemofilic, deoarece pierde sange cand se ciocneste de realitate; despre teatru ca despre un ghetou al libertatii, o insula plutitoare, o fortareata plina de oxigen; despre teatru ca o canoe indreptata de vaslas impotriva curentului ramanand in acelasi loc, ce reprezinta al treilea mal al raului; despre teatru ca despre o casa cu doua usi, una pentru a intra, alta pentru a-ti lua zborul; ca despre un vaporas din piatra capabil sa ne faca sa strabatem experienta individuala si a istoriei; despre teatru ca despre un zid care ne obliga sa ne ridicam in varful picioarelor ca sa vedem ce este dincolo de el; despre teatru ca «schimb», ca potlach, ca risipa, ca emigrare.
Este vorba de metafore care trimit la un teatru valid doar daca transcende, un teatru care isi cauta valoarea incercand sa scape de conditia lui de teatru. - Eugenio Barba