Templul umbrelor. Minciuna lui Michelangelo
Cu cinci sute de ani in urma, Cristofor Columb descoperea o lume noua, un paradis despre care se credea ca exista doar pe lumea cealalta. In mai putin de o suta de ani de la expeditia lui Columb, 80% din populatia Americii Centrale, Americii de Sud si a Caraibelor este exterminata, in numele unui Dumnezeu bun si iubitor, transformand crestinismul din religia iubirii in cea mai criminala religie din istoria umanitatii. Cinci secole mai tarziu, umbrele civilizatiilor masacrate se intorc din tenebrele trecutului ca sa se razbune si sa-si ia inapoi ce li se cuvine: identitatea si tezaurul. Crime abominabile, executate in Mexic dupa ritualuri canibalice ancestrale, complica ancheta de la Vatican, unde asasinarea mai multor cardinali corupti zguduise deja crestinismul din temelii. Biserica, vinovata de inapoierea in care traiesc si astazi populatiile indigene, trebuie sa plateasca, altfel i se va taia capul. Columbus Clay - detectivul care nu uita niciodata nimic - porneste intr-o misiune capitala, chiar in capitala Imperiului Aztec, Tenochtitlan, cel mai frumos oras care a existat vreodata, inainte de a fi ras de pe suprafata pamantului. El trebuie sa descurce firele incalcite ale unei conspiratii uriase, in care papi, presedinti si popoare intregi sunt implicate si sa afle secretul din spatele sangeroaselor executii. Un secret devastator, adanc ingropat in catacombele sumbre ale Templo Mayor si in negura istoriei. O istorie care trebuie rescrisa. Aceasta a doua parte a Minciunii lui Michelangelo, un roman care a doborat toate recordurile de vanzari, incepe ca un spin-off al primei parti si prezinta actiunea din perspectiva simpaticului detectiv Columbus Clay. Foarte repede insa, povestea se transforma si o ia in cu totul alta directie, devenind si mai spectaculoasa, si mai misterioasa. Asa cum ne-a obisnuit deja Igor Bergler, surprizele se tin lant si aici, iar spirala pe care se construieste actiunea creste cu fiecare pagina pana devine de-a dreptul ametitoare. Nu lipsesc nici din aceasta a doua parte caracteristicile atat de iubite de publicul autorului roman - documentarea exhaustiva, forta dialogurilor, speculatiile inteligente despre istorie si filosofia istoriei, umorul fin si sofisticarea cu care autorul face recurs la intreaga cultura a umanitatii, autoreferentialitatea ironica si metatextul, citatele culturale de larga respiratie, unele mai evidente, altele ocultate.
Fragment din cartea "Templul umbrelor. Minciuna lui Michelangelo" de Igor Bergler:
" Moctezuma se apleca sa patrunda in tunelul care ducea spre catedrala, iar ceilalti il urmara, la cativa pasi distanta.
- Comoara pe care o cautati, domnule detectiv, relua directorul discutia, e un mit. Credeti-ma, daca era ceva, o gaseam noi pana acum! Am intrat cu detectoare de metal si cu aparatura sofisticata, nu doar cu pensule si tarnacoape, nu stiu ce va imaginati.
- Orice legenda are un sambure de adevar, domnule Moctezuma. Imi amintesc precis contextul in care chiar dumneavoastra mi-ati spus asta, intr-una din intalnirile noastre.
- Dintotdeauna s-a speculat ca aici se ascund comori pierdute si obiecte valoroase, pazite de spirite sau fiinte supranaturale. Arheologi, aventurieri si cautatori amatori de comori au scormonit intestinele subterane ale orasului, insa nici unul nu a reusit sa gaseasca ceva. Noi am adus la suprafata o serie de artefacte, pe care le consideram adevarate comori, dar mai mult de-atat nu mi-as face sperante. Insa va inteleg, Pasajes de la Profundidad sunt o parte fascinanta. a patrimoniului orasului, o retea subterana enigmatica in care se amesteca istorie, legenda si mister.
- Ce-a fost asta? Il intrerupse Ramirez brusc, atent la un zgomot ciudat.
- Nu-i nimic paranormal, il linisti Moctezuma. E metroul.
Politistului ii mai veni sufletul la loc, Detectivul ii arunca o privire amuzata.
- Dar curajos mai esti, Ramirez!
- Dom' detectiv, la cate legende circula, tot ajungi sa te temi un pic. Asa, din precautie, cum zice domnul director. Abuela imi spunea povesti despre comori ascunse, protejate de spiritele sau de blesteme care ii pedepsesc pe cei ce incearca sa le descopere. Si chiar nu vreau sa fiu blestemat, zau!
Columbus Clay izbucni in ras.
- Daca cineva se va indoi vreodata ca esti mexican veritabil, daca mustata ta nu va fi de ajuns sa-l convinga, atunci spune-i treaba asta cu blestemele.
- Nu radeti, dom' detectiv, nu ziceati dumneavoastra ca orice legenda are un sambure de adevar? i-o intoarse Ramirez.
Cei trei isi continuara drumul spre catedrala in tacere, inaintand destul de greoi, din cauza plafonului jos al tunelului. inca nu se ivise nici o alta ramificatie, asa ca urmau cursul.
- Acum ar trebui sa fim undeva sub Parque Bolsillo, zise Moctezuma. Deasupra noastra, oamenii isi beau linistiti cidrul sau sangria.
- Vreti sa facem o pauza? intreba Columbus Clay.
- Poate nu ati cautat suficient.
- Am cautat cat ni s-a permis, financiar si birocratic, cel mai mult in jurul Templului. Aici am gasit, e adevarat, camere de depozitare, cu obiecte sacre si ofrande valoroase, dintre care unele sunt expuse la muzeu, vi le-am aratat, domnule detectiv, daca va amintiti, in ziua aceea in care credeam ca putem fi prieteni. "
PRP: 99.99 Lei

Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.
74.99Lei
74.99Lei
99.99 LeiIn stoc

Descrierea produsului
Cu cinci sute de ani in urma, Cristofor Columb descoperea o lume noua, un paradis despre care se credea ca exista doar pe lumea cealalta. In mai putin de o suta de ani de la expeditia lui Columb, 80% din populatia Americii Centrale, Americii de Sud si a Caraibelor este exterminata, in numele unui Dumnezeu bun si iubitor, transformand crestinismul din religia iubirii in cea mai criminala religie din istoria umanitatii. Cinci secole mai tarziu, umbrele civilizatiilor masacrate se intorc din tenebrele trecutului ca sa se razbune si sa-si ia inapoi ce li se cuvine: identitatea si tezaurul. Crime abominabile, executate in Mexic dupa ritualuri canibalice ancestrale, complica ancheta de la Vatican, unde asasinarea mai multor cardinali corupti zguduise deja crestinismul din temelii. Biserica, vinovata de inapoierea in care traiesc si astazi populatiile indigene, trebuie sa plateasca, altfel i se va taia capul. Columbus Clay - detectivul care nu uita niciodata nimic - porneste intr-o misiune capitala, chiar in capitala Imperiului Aztec, Tenochtitlan, cel mai frumos oras care a existat vreodata, inainte de a fi ras de pe suprafata pamantului. El trebuie sa descurce firele incalcite ale unei conspiratii uriase, in care papi, presedinti si popoare intregi sunt implicate si sa afle secretul din spatele sangeroaselor executii. Un secret devastator, adanc ingropat in catacombele sumbre ale Templo Mayor si in negura istoriei. O istorie care trebuie rescrisa. Aceasta a doua parte a Minciunii lui Michelangelo, un roman care a doborat toate recordurile de vanzari, incepe ca un spin-off al primei parti si prezinta actiunea din perspectiva simpaticului detectiv Columbus Clay. Foarte repede insa, povestea se transforma si o ia in cu totul alta directie, devenind si mai spectaculoasa, si mai misterioasa. Asa cum ne-a obisnuit deja Igor Bergler, surprizele se tin lant si aici, iar spirala pe care se construieste actiunea creste cu fiecare pagina pana devine de-a dreptul ametitoare. Nu lipsesc nici din aceasta a doua parte caracteristicile atat de iubite de publicul autorului roman - documentarea exhaustiva, forta dialogurilor, speculatiile inteligente despre istorie si filosofia istoriei, umorul fin si sofisticarea cu care autorul face recurs la intreaga cultura a umanitatii, autoreferentialitatea ironica si metatextul, citatele culturale de larga respiratie, unele mai evidente, altele ocultate.
Fragment din cartea "Templul umbrelor. Minciuna lui Michelangelo" de Igor Bergler:
" Moctezuma se apleca sa patrunda in tunelul care ducea spre catedrala, iar ceilalti il urmara, la cativa pasi distanta.
- Comoara pe care o cautati, domnule detectiv, relua directorul discutia, e un mit. Credeti-ma, daca era ceva, o gaseam noi pana acum! Am intrat cu detectoare de metal si cu aparatura sofisticata, nu doar cu pensule si tarnacoape, nu stiu ce va imaginati.
- Orice legenda are un sambure de adevar, domnule Moctezuma. Imi amintesc precis contextul in care chiar dumneavoastra mi-ati spus asta, intr-una din intalnirile noastre.
- Dintotdeauna s-a speculat ca aici se ascund comori pierdute si obiecte valoroase, pazite de spirite sau fiinte supranaturale. Arheologi, aventurieri si cautatori amatori de comori au scormonit intestinele subterane ale orasului, insa nici unul nu a reusit sa gaseasca ceva. Noi am adus la suprafata o serie de artefacte, pe care le consideram adevarate comori, dar mai mult de-atat nu mi-as face sperante. Insa va inteleg, Pasajes de la Profundidad sunt o parte fascinanta. a patrimoniului orasului, o retea subterana enigmatica in care se amesteca istorie, legenda si mister.
- Ce-a fost asta? Il intrerupse Ramirez brusc, atent la un zgomot ciudat.
- Nu-i nimic paranormal, il linisti Moctezuma. E metroul.
Politistului ii mai veni sufletul la loc, Detectivul ii arunca o privire amuzata.
- Dar curajos mai esti, Ramirez!
- Dom' detectiv, la cate legende circula, tot ajungi sa te temi un pic. Asa, din precautie, cum zice domnul director. Abuela imi spunea povesti despre comori ascunse, protejate de spiritele sau de blesteme care ii pedepsesc pe cei ce incearca sa le descopere. Si chiar nu vreau sa fiu blestemat, zau!
Columbus Clay izbucni in ras.
- Daca cineva se va indoi vreodata ca esti mexican veritabil, daca mustata ta nu va fi de ajuns sa-l convinga, atunci spune-i treaba asta cu blestemele.
- Nu radeti, dom' detectiv, nu ziceati dumneavoastra ca orice legenda are un sambure de adevar? i-o intoarse Ramirez.
Cei trei isi continuara drumul spre catedrala in tacere, inaintand destul de greoi, din cauza plafonului jos al tunelului. inca nu se ivise nici o alta ramificatie, asa ca urmau cursul.
- Acum ar trebui sa fim undeva sub Parque Bolsillo, zise Moctezuma. Deasupra noastra, oamenii isi beau linistiti cidrul sau sangria.
- Vreti sa facem o pauza? intreba Columbus Clay.
- Poate nu ati cautat suficient.
- Am cautat cat ni s-a permis, financiar si birocratic, cel mai mult in jurul Templului. Aici am gasit, e adevarat, camere de depozitare, cu obiecte sacre si ofrande valoroase, dintre care unele sunt expuse la muzeu, vi le-am aratat, domnule detectiv, daca va amintiti, in ziua aceea in care credeam ca putem fi prieteni. "
Detaliile produsului