Talentul literar sclipitor al lui Wallace se combina cu vastele sale cunostinte in materie de tenis. Interesat - si capabil sa inteleaga - de fiecare aspect al jocului, de la complicatiile strategice si evolutia tehnicii, pana la politicile sponsorilor si metodele de hidratare, Wallace nu este niciun moment plictisitor. Una dintre calitatile uimitoare ale talentului sau este felul in care combina viziunea unui non-conformist cu talentul de povestitor al romancierului.

 

Cititorul este purtat ca intr-un vartej in povestile care vorbesc despre cariera in tenis a juniorului Wallace sau despre memoriile dezamagitoare ale fostului "copil minune" Tracy Austin precum si despre talentul si forta de munca ale lui Michael Joyce, jucatorul aflat mereu in pragul adevaratului succes. Fascinatia si adoratia autorului se revarsa insa fara limite in eseul dedicat tanarului Federer, pe care Wallace il numeste deja pe atunci un geniu de pe alta planeta.

Odata ce ai patruns in lumea lui David Foster Wallace, esti captiv. Iesirea apare doar dupa ultima pagina, ultima litera, ultima uimire. Vazut prin ochii si cuvintele sale, tensiul este un sport nou, disecat pana la fibra, tehnic, dar si emotional, intr-un vartej luxuriant de detalii. Citindu-l, esti acolo, simti, vezi, mirosi, inspiri si expiri, gusti totul. Aceasta este Teoria corzilor, un drum printre timpuri si eroi, obligatoriu de parcurs. - Luminita Paul, jurnalist sportiv

Cel mai bun comentator de tenis al tuturor timpurilor. - New York Times