Claudiu Oteleanu revine in peisajul literar brasovean cu un volum de proza inedita, concentrat in jurul unei tematici socante si incitante in acelasi timp, proza care are capacitatea de a descrie fidel o lume cenusie, inaccesibila celor multi, cea a detentiei. Anterior acestei aparitii, autorul a publicat volumul de versuri Egocentric, colectie nascuta din zbuciumul interior al experientelor inchisorii.
Intr-un mod neasteptat, proza pe care o vom aduce in discutie se va constitui intr-o serie de note de subsol ale versurilor anterior aparute, deoarece se refera la realitati ce au nascut trairile descrise in lirica autorului. Cartea este, de fapt, o scriere de granita deoarece poate fi incadrata atat in sfera textelor confesive, cat si in cea a documentarului.

Experienta traita a inchisorilor este descrisa cu atat de multa luciditate cat permite o perspectiva subiectiva. Atitudinea autorului frapeaza. Nu este urma de victimizare, nu se filosofeaza pe ideea unei nevinovatii, textul fiind efectiv constituit din descrierea unor evenimente, conflicte si denunturi.

Daca Egocentric descria lumea interioara, suferintele de nedescris provocate de ceilalti, Timp lipsa vorbeste de fapte, de chipuri, de cladiri si de atitudini. Ne este descris un turn Babel al unei lumi in continua degradare, o lume fara speranta. [...]

Insasi aparitia unui astfel de jurnal document ce abunda in detalii socante despre coruptia, incompetenta si nepasarea angajatilor unui sistem, poate agita anumite pirite.

O atitudine destul de neasteptata apartine acestui narator implicat in actul descrierii. Scrierea nu are un caracter moralizator, nu izvoraste din razbunare si, mai ales, nu cauta vinovati. Sinceritatea este evidenta, nemaifiind nevoie de fictiune. - Cristian Vieru