O mama va face orice pentru a-si salva copilul. Orice.

 

Baiatul disparut este Alfie Risby, in varsta de 10 ani, si, ca sa fiu complet sincera cu tine, e un mic ticalos.

 

Florence Grimes, in varsta de treizeci si unu de ani, alege intotdeauna calea usoara. Singura, falita si neimplinita dupa sfarsitul umilitor al carierei ei intr-o trupa de fete, are un singur motiv sa se dea jos din pat in fiecare dimineata: fiul ei de zece ani, Dylan. Dar cand Alfie Risby, batausul fiului ei si mostenitorul unui vast imperiu de produse congelate, dispare in mod misterios in timpul unei excursii scolare, Dylan devine principalul suspect. Florence se confrunta, pentru prima data, cu o provocare de care nu poate sa fuga: trebuie sa-l gaseasca pe Alfie si sa demonstreze nevinovatia lui Dylan, altfel risca sa-l piarda pentru totdeauna. Si toate astea in ciuda faptului ca nu are nicio abilitate utila (cu atat mai putin abilitati de investigator) si ca toate celelalte mame de la scoala o detesta. Ah, si mai exista si suspiciunea ca Dylan s-ar putea sa nu fie chiar atat de inocent pe cat si-ar dori sa creada.

O comedie salbatica cu un personaj imperfect, dar adorabil. - Booklist

 

O lectura lejera, cu mai multe momente care iti vor smulge un hohot de ras... - Associated Press

Traducere din limba engelza de Rozana Brinceanu.
 

- Imi pare rau ca te intrerup, Cleo, am spus, poate putin mai tare decat era strict necesar. Ma tem ca Rollo a avut un mic... accident.

Cleo a sarit in sus, varsand paharul de vin.

- Unde e?

- In baia elevilor.

Am facut o pauza, facand contact vizual cu toti cei de la masa. Era masa directoarei, platforma preferata a Nicolei Ivy pentru a se da bine pe langa cei mai bogati parinti de la St. Angeles. Ea si Allegra Armstrong-Johnson erau prinse intr-o conversatie despre beneficiile hipoterapiei pentru copii, in timp ce sotul Allegrei, Rupert, ii tinea un monolog incoerent domnului Ivy despre adevaratele dimensiuni ale pierderilor de vieti britanice in Normandia. Hope si Karl Theodor Grilber erau si ei acolo, dupa ce facusera recent o donatie considera-bila pentru un iaz cu pesti koi pe care nu-l ceruse nimeni (acelasi iaz care a ajuns mai tarziu scena Turtlegate, nu ca n-as fi suparata).

Toti s-au oprit din vorbit si s-au uitat la mine.

- Dependenta este o mare ticaloasa, am zis.

Au urmat cateva murmure politicoase de aprobare, iar toti cei prezenti la masa au inceput sa-si studieze cu atentie servetelele. Cleo era deja la jumatatea salii de bal, cu omoplatii ososi impingand prin rochia ei Marchesa mov ca niste aripi de pasare.

Ar fi trebuit sa plec chiar atunci, ar fi trebuit sa comand un taxi si sa ma duc direct acasa, dar drogul isi facuse efectul si nu simteam nevoia sa-mi inchei seara. Asa ca am iesit inapoi afara pe scari, m-am prefacut ca pufai alta tigara si am privit, de la distanta, cum Cleo si un sofer in uniforma se chinuiau sa incarce un Rollo nervos si sangerand pe bancheta din spate a unui BMW Seria 7 negru.

De nicaieri, Hope Grber a aparut langa mine pe scari. Ochii ei de peste mort s-au oprit asupra darei de sange de pe salopeta mea.

- O, vai, a murmurat ea. Destul de mult sange, nu-i asa?

- Pai, da. S-a aruncat pe mine. Ce era sa fac?"