Wow. Recomand!

Prima jumătate de pagină din fiecare dintre cele 13 povestiri te introduce într-o lume. “Sunt scriitor de povestiri fanatastice”, se aude o voce – poate şi famtastice, poate şi mai mult utopice, distopice. Despre ce sunt ele? Despre întâlniri, călătorii în viitor sau în trecut, despre experienţe, despre timp, despre darurile unei vieţi, despre melancolie, fantastic, imparţialitate, singurătate, cuvânt. Sunt livreşti (There are more things, în memoria lui Howard P. Lovecraft) atât cât aceste referinţe să nu te încurce, să le crezi tot din vis.

Mi-am dat seama că aş putea relua cărticica asta peste 5, 10, 15 ani: aş găsi-o la fel de precisă, cu miez, perfect şlefuită. M-aş apropia de ea tot ca acum, ştiind că dincolo de cuvintele atât de simplu şi bine alese se ţese o plasă care te învăluie, prin care începi să vezi… ca în vis: total, iar apoi te trezeşti şi uiţi. Aş fi curioasă cum o s-o citesc când voi fi bătrână, dacă reacţia de atunci vs. reacţia de acum va fi ca întâlnirea din visul lui Borges cel tânăr cu Borges cel bătrân, pe o bancă. Probabil că da.

Poţi spune asta doar deschizând cărticica lui Borges la povestea Cartea de nisip. Sau o poţi spune după ce îţi dai seama că, deşi ai închis cartea, povestea nu s-a terminat. Ce ai citit îţi va reveni ca acele vise perfect clare, de care îţi aminteşti la o anumită mişcare a mâinii, un anumit cuvânt spus într-un anumit fel, o anumită lumină care face o anumită umbră. Poveştile din Cartea de Nisip sunt nişte clipe visate, pe care le vei mai trăi.

Povestirile preferate din colectie sunt: "Noaptea darurilor" si "Oglinda si masca".Mi se pare ca sunt complete, au forta necesara de a te face sa chestionezi diferite aspecte ale vietii, precum raportul dintre intensitate si durata a unor sentimente sau consecintele unei vietii dedicate artei. Totodata nu tradeaza schematism sau constructii de spoiala, desi vorbim de povestiri scurte."Celalalt" si "Avelino Arredondo", merita de asemenea citite. (prima cu accent pe ideea de alter ego si raportarile fata de trasaturile trecute ale propriei noastre personalitati, a doua cu tenta istoric-politica) Restul textelor n-au ajuns la fel de puternic spre mine, dar nu din cauza unei tehnici deficitare, ci mai curand din cauza unui plot destul de comun.

Am citit-o. Am avut probabil așteptări uriașe de la această carte însă nici nu pot spune că m-a dezamăgit. Per total recomand cartea.

La Borges trebuie cautat mesajul / sensul dincolo de cuvinte. 13 povestioare aparent simple, dar incarcate de conotatii, teme si motive (dublul, duelul, timpul, iubirea). Majoritatea sunt ciudate, oculte, misterioase, dar interesante de citit. Există ambiguitati, absurditati, puzzle-uri. E ca si cum ai citi o carte cu jocuri de cuvinte.

O carte cu foarte multe referinte, care te face sa inveti mai multe decat ce are intre cele doua coperti pentru a tine pasul cu Borges.