Acest tratat de armonie ia fiinta in urma staruintelor depuse de elevii si studentii care s-au perindat la cursurile mele de-a lungttt a peste 30 de ani. Pe drept cuvint ar putea sa intrebe cineva de ce a trebuit sa se astepte atita timp dupa acest tratat.
La ce i-as mai raspunde acestuia ca a lipsit incurajarea materiala, ca nu am avut pina acum o casa de editura, cum sint atitea in tarile cu o cultura muzicala mai veche, care-si asuma intreaga raspundere materiala, rasplatind pe deasupra si munca autorului; sau la ce as mai invoca marea framintare din domeniul armoniei, produsa in ultimii 60 ani, careia abia ultimele doua razboaie mondiale i-au mai pus friu si a carei cristalizare este asteptata cu multa infrigurare de catre toata; lumea muzicala?
In perioada aceasta de mare framintare, au vazut lumina tiparului tot de tratate de armonie, unele mai moderne decit altele, fara a aduce o schimbare mai esentiala, mai «moderna», fata de tratatele de arrnonie scrise cu vreo dotta sute si ceva de ani in urma, cum ar fi cel al lui Rameau, bunaoara.
Este adevarat ca azi nu se mai compune ca pe timpul lui Rameau sau al contemporanilor sai, dar si explicatiile, care se incearca sa se dea muzicii de azi Prin diferite studii si tratate de specialitate, lasa lumea melomana cu un semn de intrebare in suflet, caruia cu greu s-ar putea sti cind si cine ii va putea raspunde intr-un mod acceptabil.
Armonia, noi stim cu totii ca este o teorie; iar despre teorie, de asemenea mai stim ca ea se gaseste totdeauna in urma practicii.
Va trebui, prin urmare, sa cer iertare acelora care si-au inchipuit ca in acest tratat vor gasi cheia tuturor framintarilor armonice din ultimele sase decenii.
Nu, desigur. Tratatul de fata nu revolutioneaza nimic in domeniul armoniei (cum din pacate nu au revolutionat nici altele), el urmind sa fie doar un bun tovaras si indrumator in ceea ce priveste muzica creata pina in aceasta perioada in care ne zbatem si careia ii spunem «moderna ».
Menirea acestui tratat de armonie este aceea de a dezvolta interesul si gustul pentru o muzica sanatoasa, azi necesara tuturor mai mult decit oricind.
Multi dintre autorii de tratate de armonie, dintr-un spirit Iesne de intetes, nu uita sa mentioneze faptul ca, urmind tratatul lor, cineva poate invata armonia si singur.
Nimic mai eronat.
Biet student indragostit de armonie, oricit de inteligent si muzical ai fi, de unde si cind vei sti tu daca tema pe care ai rezolvat-o este buna sau nu?

Fragment:

" Acordurile secundare din modul minor. Tabloul comparativ de la pag. 74, exemplul nr. 160, arata ca acordurile secundare din modul minor annonic se inrudesc cu acordurile principale in acelasi fel cum se inrudesc acordurile secundare cu cele principale din modul major ; deci toate cele aratate cu privire la acordurile secundare din modul major vor fi valabile in cea mai mare parte si pentru acordurile secundare din modul minor.
Examinate mai de aproape, se observa ca acordurile secundare din modul rninor sint aproape toate efectiv disonante (cu exceptia acordului treptei VI), spre deosebire de acordurile secundare din modul major la care, dupa cum s-a vazut, toate sint consonante, afara de cel al treptei VII. Din aceasta rezulta ca acordurile secundare din modul minor sint aproape toate derivate, adica provin din modificari ale acordurilor principale, ele neavind nici pe departe independenta si posibilitatea unei existente proprii, astfel cum se intimpla cu acordurile din modul major. Caracterul lor disonant contribuie ca in aceste acorduri sa se vada de multe ori si, mai ales, sa se auda niste veritabili descendenti ai acordu-rilor principale, care nu rareori le intrec pe acestea in ceea ce priveste indepli-nirea unei functiuni tonale.
Iata, de exemplu, acordul treptei II din gama lui la minor (si-re-fa). Acest acord micsorat se identifica intru totul cu acordul treptei VII din modul major, iar daca i se mai adauga si septima, el poate fi interpretat ca o simpla modificare a acordului subdominantei din modul minor. Dupa cum in modul major acest acorcl a fost considerat cel mai bun inlocuitor si reprezentant al dorninantei, tot astfel in modul minor poate fi interpretat ca cei mai bun reprezentant al subdominantei, indiferent daca se Inlantuie cu treapta I sau cu treapta V. Acordul treptei II din modul minor, cind este urmat de treapta V, nu se va putea afirma cu aceeasi usurinta ca o contradominanta (dominanta dominantei), astfel cum se intimpla in modul major, deoarece, pe linga faptul ca-i lipseste sensibila, il mai Impiedica la aceasta si cvinta micsorata din componenta acestui acord. Pe linga aceasta, mai trebuie sa se stie ca cvinta acordului treptei II are caracter de sensibila cu tendinta de rezolvare la treapta alaturata inferioara, astfel ca fa se va rezolva la mi, adica fie la treapta I, fie la treapta V. "