Privit in ansamblul sau, tratatul de fata isi propune sa efectueze cercetarea fundamentala a fenomenului artistic muzical, desigur, in limitele si dupa programul ce revine teoriei muzicii — disciplina sistematica de baza in contextul celor care laolalta alcatuiesc stiinta muzicii.
Ca obiectiv de prim ordin, tratatul urmareste sa cerceteze si sa comenteze aspectele contemporane ale limbajului muzical, sa consemneze schimbarile intervenite in campul artistic pentru a le transpune apoi in sfera gandirii teoretice obisnuite.
Insotind permanent enunturile teoretice cu demonstratii si exemple muzicale extrase din marile valori artistice universale si romanesti, studiul are in vedere nu numai cercetarea fenomenului muzical si linia esentiala a evolutiei sale contemporane, ci, totodata, si formarea unei atitudini estetice, axiologice fata de operele de arta elaborate de-a lungul veacurilor.
Adesea, in formularea si sustinerea principiilor se apeleaza — printre ,altele — la argumentul istoric, menit si acesta sa confirme sau sa infirme teze si conceptii ale diferitelor curente si scoli de interpretare teoretica a fenomenului muzical.
Pe drumul elaborarii unui asemenea studiu, am gandit cat adevar exprima Feruccio Busoni in comentariul sau la „Clavecinul bine temperat" a lui Johann Sebastian Bach, sustinand ca o lucrare teoretica chiar daca nu ajuta la faurirea unor motive muzicale noi si frumoase, ea ar trebui totusi sa ajute la „recunoasterea frumusetii celor existente" si poate la prevenirea ivirii, in continuare, a unor forme dovedite ca nevalabile...


Fragment:

" SISTEMELE MUZICALE INTONAŢIONALE
Principii introductive
,,Sistemul constituie in Muzică un ansambili coerent de procedee artistice dominate inteligibile". ( Constantin Bailoiu)

Sistemele muzicale intonc4ionale — prin care fntelegem scările gamele modale, tonale, atonale sau de alte structuri exprimă intr formă abstracta (generalizată) relaţiile ce se stabilesc în opera de pe planul inălţimilor sonore. Ele — aceste scări şi game cuprind deci, 1n sinteză, principill, şi regulile de organizare artistică a Inălţimii sunetelor aşa cum rezult.1 din creatia muzical'ă ,de diferite stiluri şi genuri. Ca origine, diversele sisteme intonationale provin atît din creatt populară, cît şi din cea cultă, a tuturor timpurilor. Natura (esenta) sistemelor muzicale intonaţionale este de dou., feluri : melodică şi armonică, după cum au apărut şi s-au dezvoltat din relaţiile pe plan orizontal ale 1năltimii sunetelor (în melodie), ori ;1111 cele pe plan vertical (in armonie). Sistemele intonaţionale melodice sfnt caracteristice creatlei populai modale, iar cele armonice, creatiel culte tonale, atonale, neo-modalu, muzicii concrete, aleatoare şi electronice. Mclodia — ca şi armonia urmează deci, in configuratia sonorâ, un anumit drum, anumite formule, întorsături şi cadente, anumit, principii şi legi de constructie, anumite tipare identificabile prin pro cedeele folosite, care se reflectă 1n ceea ce numim sistemele muzicol intonaţionaie. Ele reprezintă, în fapt, formele intonationale de manifestare aii, fenomenului muzical — structurile sonore ale acestuia ; de aceea, stu dierea şi cunoaşterea lor constituie un obiectiv de seamă al teoripi muzicii. "