Atractia unei calatorii in trecutul neuitat al vietii mele ma indeamna sa incerc un efort de intoarcere in acel timp trecut. Retrairea acelor vremuri ar trebui sa fie invaluita de dorinta de redare onesta a unor fapte care s-au intamplat aievea, fapte care au sculptat fagase adanci in constiinta mea. Retraind, adesea, bucuriile si suferintele provocate de acele intamplari, am reusit sa le pastrez vii in memorie, iar acum le adun intr-o constelatie a stralucirilor si mizeriilor vietii. In final sunt eu, care m-am trisat pe mine insumi fiindca nu am luptat pentru casa primita de la Mosu Toader. Nu am luptat sa apar valorile morale autentice, provenite de la Mosu Toader. Am crezut in toate falsele principii de noncombat social provenite de la tata si am fost tembel de cuminte in copilarie. Am crezut toate facaturile echipei Mihai-Tata si le-am semnat actele. Am dat ce nu trebuia dat, dreptul meu din casa primita de la Toader. Am abandonat ce nu trebuia, statutul meu de urmas in aceasta familie. Si am crezut ceea ce nu trebuia sa cred, ca principiile morale se aplica cu blandete, cand ele se aplica cu forta. Da, asa este... cel mai imoral dintre toti trisorii divulgati sunt chiar eu. - Nicolae Dehelean