Tropicul Capricornului reprezintă latitudinea sudică la care soarele atinge zenitul. Dincolo de aceasta, mai la sud, niciodată razele soarelui nu cad perpendicular pe pământ ci oblic. Reprezintă un fel de... capăt al lumii, dincolo de aceasta viața își desfășoară existența pe alte coordonate.

Henry Miller a trecut de această latitudine, iar acum privește dinafara lumii tot ce se întâmplă în acest imaginar templu maiestuos clădit doar din frânturi de realitate, care puse laolaltă nu redau realitatea în sine ci doar un receptacul de realități! O descriere acidă a „supei primordiale” din perioada interbelică, a momentului când se terminase un război mondial care pusese întrebări despre încotro se îndrepta umanitatea și care prevestea un al doilea război mondial, reformator. În haosul acela în care oamenii alergau ca nebunii fără nici un scop dintr-o parte în alta, asemeni găinilor cărora le fusese tăiat capul și zburătăceau dând aiurea din aripi, un Om se oprise brusc și se detașă dintr-o dată de nebunie! Era HM. Normal că a fost interzis o perioadă de treizeci de ani în Statele Unite! Paradoxal, dar HM este unul dintre aceia care a pus bazele societății postbelice. Tot el ne atrage atenția că trăim într-o lume a efectelor și nu descoperim nici o Cauză, singura noastră soluție de supraviețuire fiind aceea „să fim maleabili ca o moleculă dar durabili ca atomul”!

Pentru cei „oripilați” de limbajul folosit, uneori de haosul dintre cuvinte aparent fără vreo legătură unul cu altul ( să nu uităm că HM este cel mai de seamă reprezentant al Dadaismului american!), pentru cei rasiști, antisemiți, revoltați sau „politically corecți”, păstrați-vă părerile doar pentru voi! Toți suntem la fel cu HM, un HM multiplicat în miliarde constituind o lume nebună, nebună, nebună! Pentru că cei care sunt declarați nebuni sunt în imposibilitatea de a se apăra din cauza faptului că toți ceilalți nebuni nedeclarați reprezintă majoritatea!