Intre aceste coperti se aduna doua texte care au fost doua carti separate: tzara mea, publicata in 2001, si Capcanele identitatii, publicata in 2011.
Deceniul scurs intre publicarea celor doua carti e marcat de o dubla iesire din capcana cautarii identitatii nationale, caci capcana a fost cu un dublu mecanism de prindere: o cursa cotidiana, intinsa zi de zi, si o cursa teoretica asemenea unui val gros pe ochi.
In tzara mea deconstruiam discursurile care ma incadrau in voi, studentii basarabeni in Romania.
Sub auspiciile unui poem de
Tristan Tzara, puneam cele doua corpuri ale tarii in trei valize si, eliberata dadaist de povara tarilor si identitatii, mergeam mai departe. Iar acea eliberare genera un optimism motivant, care m-a dus direct in cealalta cursa.
Am vrut sa indrept lumina ce imi parea mie ca vine dinspre teorii si asupra celorlalti care treceau printr-o autentica, dar iritanta nedumerire, intrebandu-se aprig ce limba vorbesc si cine/ce sunt.
Infruntarea cu principiul nevazut, dar fondator al stiintelor numite sociale, precum ca lumea e impartita in natiuni si fiecare trebuie sa aiba o natiune cum are un nas si doua urechi, a durat un deceniu, iar Capcanele identitatii e povestea acestei infruntari. Intrata de un sfert de veac in secolul 21 si in posesia unor tehnologii avansate, lumea, de la un capat la altul, se afunda in mlastina nationalista, isi ia tarile inapoi, duce razboaie pentru teritorii, reia discursuri si gesturi otravitoare sfidand istoria... Reeditarea acestor doua carti trage din nou valurile identitare de pe ochi si e o interventie in contextul politic prezent.