Din pozitie contemplativa urmareste Mircea Teculescu si pictura lumii si grafica propriilor stari, folosind - cand are prilej - versificatia pentru sculptura. Ecuatia generala e melancolica, dedusa dintr-o imaginatie calma si moderata care se desfasoara in margele prinse pe un snur reflexiv. Imagist de aeriene (dar si de grave, cand tema se impune), Mircea strange melancoliile sub scipatul unui miraj, cel al clipei in care flori/ se aprind dintr-o data in jur/ si apari. O subtila adiere erotica bate rpintre umbrele copacilor taiati, una extrem de eficienta care determina pana si nimicul continuu sa capete sens. Spre sens - nu neaparat erotic - trag si tablourile contemplative realizate pointilist si structurate speculativ. - Al. Cistelecan