Încă de la evenimentul de lansare a romanului, la care am participat, ştiam că îmi va plăcea. Titlul era deja suficient de intrigant, fără a mai pune la socoteală şi cele câteva indicii emoţional-relaţionale pe care le-am primit. Mai mult, noi cititorii, avem mereu propriile aşteptări de la orice roman pe care îl citim. Eram doar curioasă în ce mod voi rezona eu cu povestea. Şi aici e marele merit al autoarei – talentul cu care nu doar te face să rezonezi cu povestea, ci chiar parte din ea. O intrigă realistă, contemporană, presărată cu aspecte de viaţă banală, până când... neprevăzutul o face extraordinară. Romanul mi-a adus aminte câtă nevoie aveam să-mi reconfirme că viaţa e plină de surprize, diferenţa o face modul în care te raportezi la ele.

După ce am citit Nu-mi spune Ana când lumea mea se destramă, primul roman al autoarei, abia așteptam să descopăr noul ei roman. Mărturisesc că l-am citit cu sufletul la gură. Povestea personajelor m-a prins atât de tare încât nu l-am putut lăsa din mână. Autoarea are un ceva al ei: scrie despre relații, idei și situații dificile într-un limbaj accesibil tuturor cititorilor, reușește să te facă să crezi că scrisul este ceva ușor când lucrurile, sunt convinsă, nu stau deloc așa. Mara, Luca și Daniel par desprinși din realitate, nu din paginile cărții. Mi-a plăcut că personajele evoluează și reușesc să transforme traumele în lecții de viață. Am rămas cu o stare foarte bună după ce am citit cartea!