Cuprins:

• Ura, prietenie, dragoste, casatorie

• Podul plutitor

• Mobila de familie

• Comsolarea

• Urzicile

• Casa cu grinzi de lemn

• Ce ramane in amintire

• Queenie

• Trece ursul peste munte

Fragment din volumul "Ura, prietenie, dragoste, casatorie" de Alice Munro:

"Poate ar fi mai bine sa nu-mi mai spui asa, zise Queenie cand ma intampina la gara.
- Cum? Queenie? am intrebat.
- Lui Stan nu-i place, zise ea. Spune ca suna a nume de cal.
Pentru mine fu mai surprinzator s-o aud spunand „Stan" decat sa aflu ca nu mai era Queenie, ci Lena. Dar n-aveam cum sa ma astept sa-si numeasca sotul „domnul Vorguilla" dupa un an si jumatate de casatorie. In tot acest timp n-o mai vazusem, si, cand dadusem cu ochii de ea cu o clipa in urma, in grupul de oameni care astepta in gara, aproape n-o mai recunoscusem.
Avea parul vopsit negru si infoiat in jurul fetei, stilul care urmase pe vremea aceea coafurii beehive. Superba culoare de nuanta siropului de porumb - auriu deasupra si mai intunecat dedesubt - si lungimea matasoasa se pierdusera pentru totdeauna. Purta o rochie galbena cu imprimeu, care ii aluneca usor pe corp si i se termina la cativa centimetri deasupra genunchiului. Liniile groase de tus trase pe sub ochi si fardul grena ii faceau ochii sa para mai mici, nu mai mari, ca si cum s-ari fi ascuns in mod voit. Isi gaurise lobii urechilor si in ei se leganau acum cercuri mari de aur.
Am vazut-o ca si ea se uita la mine putin surprinsa. Am incercat sa fiu indrazneata si prietenoasa.
- Porti o rochie sau doar un volan peste fund? am intrebat-o.
Ea a ras, si eu am continuat:
- O, Doamne, a fost cumplit de cald in tren! Am transpirat ca o purcea.
„Am transpirat ca o purcea."
In tramvaiul care ne ducea spre casa lui Queenie, cuvintele acestea mi-au tot sunat stupid in urechi.
- Suntem tot in centru? am intrebat.
Lasasem repede in urma blocurile-turn, dar nu mi se parea ca zona prin care treceam putea fi numita rezidentiala. Aceeasi serie de magazine si cladiri se repeta la nesfarsit - curatatorie, florarie, alimentara, restaurant. Cutii cu fructe si legume scoase pe trotuar, reclame pentru cabinete stomatologice, croitorii si firme de instalatii pe geamurile de la etaj. Arareori cate o cladire mai inalta, numai rareori cate un copac.
- Nu e centrul-centru, spuse Queenie. Iti amintesti ca ti-am aratat unde era Simpson's? Cand ne-am suit in tramvai? Acolo e centrul."