Urlet în tăcere vol.1
Urlet în tăcere vol.1
Fara sa stie, Sara, o adolescenta a zilelor noastre, sufera de pe urma unor legaminte facute in urma cu 2000 de ani, cand cea din care avea sa se deschida linia familiei lor, marea preoteasa a dacilor, jura sa-si reintalneasca iubirea pierduta. Este atrasa in jocuri periculoase a caror initiere nu-i apartine, dar ale caror consecinte zguduie cu totul micul ei univers.
Cand violenta imbraca tesuturi umane, viata Sarei este salvata in mod misterios. Dar supravietuirea vine cu un pret mult prea mare.
Marina Neagu, cu stilul ei binecunoscut, pregateste cititorilor sai inca o poveste traita cu sufletul la gura. De pe marginea prapastiei, personajele iti vor da dependenta si, la final, te vei trezi dorind mai mult.
„Mana imi impinge capul in apa. Ma zbat ca o salbaticiune. Forta care ma preseaza in ceafa nu imi permite sa-mi intorc fata. Apa imi patrunde prin nari si usturimea imi aduce lacrimi in ochi. Simt presiunea apei pocnindu-ma in frunte si urechile incep sa imi tiuie. Deschid gura. Pentru o secunda, mana care ma tine sub apa aluneca de pe ceafa si pot sa-mi ridic gatul, suficient cat sa trag o gura de aer. Ma impinge inapoi si aerul imi tasneste pe nari, involburand apa in jurul fetei. imping in palme, dar sunt ude si alunecoase, parca ma trag si mai mult in jos. Gura mi se deschide si tipatul imi scapa galgait. Picioarele se zbat neputincioase si genunchii imi pocnesc la contactul cu gresia.
— ssst! a soptit vocea care reuseste mereu sa ma linisteasca.
O simt cum ma mangaie pe interior, cum ma calmeaza. Este singura ce poate sa indeparteze demonii. Dar ei revin. si-au facut culcus in mintea mea si se intorc mereu sa ma bantuie.”
Fragment din roman:
"Am inceput sa tip, inecandu-ma in propria voce. M-am oprit doar cand o gheata a intrat in contact cu fata mea. Un gust metalic mi-a acaparat gura si ameteala mi-a ridicat valuri de greata in gat. Trantita pe spate, din cauza loviturii, am simtit ca incep sa ma inec. Aerul nu era suficient si gustul amar imi bloca gatul. Unul dintre ei m-a tras in picioare si m-a scos pe usa ce dadea spre piscina. M-a fortat sa ma aplec pana ce fata mea a atins apa. M-am zbatut, dar nu aveam cum sa scap din stransoarea de cleste. Urletele disperate ale tatalui ajungeau la mine invaluite de ceata pe care panica o coborase asupra mea. Zgomotul focului de arma le-a intrerupt brusc. Ingrozita, priveam apa cum se apropie si socul mi-a strans corzile vocale atat de tare, incat nu puteam sa scot nici macar un geamat. Picaturi rosii se scurgeau de pe fata mea ca niste lacrimi, colorand pentru o clipa suprafata apei. Roz, apa devenise de culoare roz, in jurul meu. Uram rozul. Am apucat sa inhalez o gura de aer, in timp ce capul mi-a fost impins inainte si o mana grea ma presa in ceafa. Parul imi dansa in jurul fetei ca niste alge, in timp ce mainile, disperate sa se agate de ceva, se zbateau neputincioase, incercand sa se prinda de marginea piscinei. Am simtit pana in dreptul umerilor raceala apei care incerca sa ma inghita. M-am zbatut(...)"
Cand violenta imbraca tesuturi umane, viata Sarei este salvata in mod misterios. Dar supravietuirea vine cu un pret mult prea mare.
Marina Neagu, cu stilul ei binecunoscut, pregateste cititorilor sai inca o poveste traita cu sufletul la gura. De pe marginea prapastiei, personajele iti vor da dependenta si, la final, te vei trezi dorind mai mult.
„Mana imi impinge capul in apa. Ma zbat ca o salbaticiune. Forta care ma preseaza in ceafa nu imi permite sa-mi intorc fata. Apa imi patrunde prin nari si usturimea imi aduce lacrimi in ochi. Simt presiunea apei pocnindu-ma in frunte si urechile incep sa imi tiuie. Deschid gura. Pentru o secunda, mana care ma tine sub apa aluneca de pe ceafa si pot sa-mi ridic gatul, suficient cat sa trag o gura de aer. Ma impinge inapoi si aerul imi tasneste pe nari, involburand apa in jurul fetei. imping in palme, dar sunt ude si alunecoase, parca ma trag si mai mult in jos. Gura mi se deschide si tipatul imi scapa galgait. Picioarele se zbat neputincioase si genunchii imi pocnesc la contactul cu gresia.
— ssst! a soptit vocea care reuseste mereu sa ma linisteasca.
O simt cum ma mangaie pe interior, cum ma calmeaza. Este singura ce poate sa indeparteze demonii. Dar ei revin. si-au facut culcus in mintea mea si se intorc mereu sa ma bantuie.”
Fragment din roman:
"Am inceput sa tip, inecandu-ma in propria voce. M-am oprit doar cand o gheata a intrat in contact cu fata mea. Un gust metalic mi-a acaparat gura si ameteala mi-a ridicat valuri de greata in gat. Trantita pe spate, din cauza loviturii, am simtit ca incep sa ma inec. Aerul nu era suficient si gustul amar imi bloca gatul. Unul dintre ei m-a tras in picioare si m-a scos pe usa ce dadea spre piscina. M-a fortat sa ma aplec pana ce fata mea a atins apa. M-am zbatut, dar nu aveam cum sa scap din stransoarea de cleste. Urletele disperate ale tatalui ajungeau la mine invaluite de ceata pe care panica o coborase asupra mea. Zgomotul focului de arma le-a intrerupt brusc. Ingrozita, priveam apa cum se apropie si socul mi-a strans corzile vocale atat de tare, incat nu puteam sa scot nici macar un geamat. Picaturi rosii se scurgeau de pe fata mea ca niste lacrimi, colorand pentru o clipa suprafata apei. Roz, apa devenise de culoare roz, in jurul meu. Uram rozul. Am apucat sa inhalez o gura de aer, in timp ce capul mi-a fost impins inainte si o mana grea ma presa in ceafa. Parul imi dansa in jurul fetei ca niste alge, in timp ce mainile, disperate sa se agate de ceva, se zbateau neputincioase, incercand sa se prinda de marginea piscinei. Am simtit pana in dreptul umerilor raceala apei care incerca sa ma inghita. M-am zbatut(...)"
52.85Lei
52.85Lei
Primești 52 puncte
In stoc
Estimare livrare marti, 30 decembrie - luni, 5 ianuarie
Descrierea produsului
Fara sa stie, Sara, o adolescenta a zilelor noastre, sufera de pe urma unor legaminte facute in urma cu 2000 de ani, cand cea din care avea sa se deschida linia familiei lor, marea preoteasa a dacilor, jura sa-si reintalneasca iubirea pierduta. Este atrasa in jocuri periculoase a caror initiere nu-i apartine, dar ale caror consecinte zguduie cu totul micul ei univers.
Cand violenta imbraca tesuturi umane, viata Sarei este salvata in mod misterios. Dar supravietuirea vine cu un pret mult prea mare.
Marina Neagu, cu stilul ei binecunoscut, pregateste cititorilor sai inca o poveste traita cu sufletul la gura. De pe marginea prapastiei, personajele iti vor da dependenta si, la final, te vei trezi dorind mai mult.
„Mana imi impinge capul in apa. Ma zbat ca o salbaticiune. Forta care ma preseaza in ceafa nu imi permite sa-mi intorc fata. Apa imi patrunde prin nari si usturimea imi aduce lacrimi in ochi. Simt presiunea apei pocnindu-ma in frunte si urechile incep sa imi tiuie. Deschid gura. Pentru o secunda, mana care ma tine sub apa aluneca de pe ceafa si pot sa-mi ridic gatul, suficient cat sa trag o gura de aer. Ma impinge inapoi si aerul imi tasneste pe nari, involburand apa in jurul fetei. imping in palme, dar sunt ude si alunecoase, parca ma trag si mai mult in jos. Gura mi se deschide si tipatul imi scapa galgait. Picioarele se zbat neputincioase si genunchii imi pocnesc la contactul cu gresia.
— ssst! a soptit vocea care reuseste mereu sa ma linisteasca.
O simt cum ma mangaie pe interior, cum ma calmeaza. Este singura ce poate sa indeparteze demonii. Dar ei revin. si-au facut culcus in mintea mea si se intorc mereu sa ma bantuie.”
Fragment din roman:
"Am inceput sa tip, inecandu-ma in propria voce. M-am oprit doar cand o gheata a intrat in contact cu fata mea. Un gust metalic mi-a acaparat gura si ameteala mi-a ridicat valuri de greata in gat. Trantita pe spate, din cauza loviturii, am simtit ca incep sa ma inec. Aerul nu era suficient si gustul amar imi bloca gatul. Unul dintre ei m-a tras in picioare si m-a scos pe usa ce dadea spre piscina. M-a fortat sa ma aplec pana ce fata mea a atins apa. M-am zbatut, dar nu aveam cum sa scap din stransoarea de cleste. Urletele disperate ale tatalui ajungeau la mine invaluite de ceata pe care panica o coborase asupra mea. Zgomotul focului de arma le-a intrerupt brusc. Ingrozita, priveam apa cum se apropie si socul mi-a strans corzile vocale atat de tare, incat nu puteam sa scot nici macar un geamat. Picaturi rosii se scurgeau de pe fata mea ca niste lacrimi, colorand pentru o clipa suprafata apei. Roz, apa devenise de culoare roz, in jurul meu. Uram rozul. Am apucat sa inhalez o gura de aer, in timp ce capul mi-a fost impins inainte si o mana grea ma presa in ceafa. Parul imi dansa in jurul fetei ca niste alge, in timp ce mainile, disperate sa se agate de ceva, se zbateau neputincioase, incercand sa se prinda de marginea piscinei. Am simtit pana in dreptul umerilor raceala apei care incerca sa ma inghita. M-am zbatut(...)"
Cand violenta imbraca tesuturi umane, viata Sarei este salvata in mod misterios. Dar supravietuirea vine cu un pret mult prea mare.
Marina Neagu, cu stilul ei binecunoscut, pregateste cititorilor sai inca o poveste traita cu sufletul la gura. De pe marginea prapastiei, personajele iti vor da dependenta si, la final, te vei trezi dorind mai mult.
„Mana imi impinge capul in apa. Ma zbat ca o salbaticiune. Forta care ma preseaza in ceafa nu imi permite sa-mi intorc fata. Apa imi patrunde prin nari si usturimea imi aduce lacrimi in ochi. Simt presiunea apei pocnindu-ma in frunte si urechile incep sa imi tiuie. Deschid gura. Pentru o secunda, mana care ma tine sub apa aluneca de pe ceafa si pot sa-mi ridic gatul, suficient cat sa trag o gura de aer. Ma impinge inapoi si aerul imi tasneste pe nari, involburand apa in jurul fetei. imping in palme, dar sunt ude si alunecoase, parca ma trag si mai mult in jos. Gura mi se deschide si tipatul imi scapa galgait. Picioarele se zbat neputincioase si genunchii imi pocnesc la contactul cu gresia.
— ssst! a soptit vocea care reuseste mereu sa ma linisteasca.
O simt cum ma mangaie pe interior, cum ma calmeaza. Este singura ce poate sa indeparteze demonii. Dar ei revin. si-au facut culcus in mintea mea si se intorc mereu sa ma bantuie.”
Fragment din roman:
"Am inceput sa tip, inecandu-ma in propria voce. M-am oprit doar cand o gheata a intrat in contact cu fata mea. Un gust metalic mi-a acaparat gura si ameteala mi-a ridicat valuri de greata in gat. Trantita pe spate, din cauza loviturii, am simtit ca incep sa ma inec. Aerul nu era suficient si gustul amar imi bloca gatul. Unul dintre ei m-a tras in picioare si m-a scos pe usa ce dadea spre piscina. M-a fortat sa ma aplec pana ce fata mea a atins apa. M-am zbatut, dar nu aveam cum sa scap din stransoarea de cleste. Urletele disperate ale tatalui ajungeau la mine invaluite de ceata pe care panica o coborase asupra mea. Zgomotul focului de arma le-a intrerupt brusc. Ingrozita, priveam apa cum se apropie si socul mi-a strans corzile vocale atat de tare, incat nu puteam sa scot nici macar un geamat. Picaturi rosii se scurgeau de pe fata mea ca niste lacrimi, colorand pentru o clipa suprafata apei. Roz, apa devenise de culoare roz, in jurul meu. Uram rozul. Am apucat sa inhalez o gura de aer, in timp ce capul mi-a fost impins inainte si o mana grea ma presa in ceafa. Parul imi dansa in jurul fetei ca niste alge, in timp ce mainile, disperate sa se agate de ceva, se zbateau neputincioase, incercand sa se prinda de marginea piscinei. Am simtit pana in dreptul umerilor raceala apei care incerca sa ma inghita. M-am zbatut(...)"
Detaliile produsului
