Te poţi întreba la un moment dat: de ce este războiul atât de înfricoşător? Datorita ororilor pe care le provoacă: pierderi materiale şi dispariţii omeneşti premature? Datorita suferinţei pe care o însămânţează atât printre beligeranţi, cât şi printre noncombatanţi? Pentru faptul că e capabil să dea peste cap viaţa mai multor generaţii? Pentru că, în esenţă, privează un număr mare de indivizi de posibilitatea de a acţiona liber şi a-şi căuta fericirea? Fără îndoială, acestea sunt doar câteva dintre posibilele şi destul de elementarele răspunsuri pe care le poţi găsi la o întrebare aparent infantilă. Pe acestea le vezi puse în scenă cel mai adesea în romanele de dragoste a căror acţiune se desfăşoară pe fundalul unor vremuri de conflict. Asemenea răspunsuri sunt sursele facile de amplificare a dramatismul întâmplărilor: ele oferă cadrul potrivnic care, prin obstacolele pe care le interpune, probează intensitatea sentimentelor dintre protagonişti. Dintr-un anumit punct de vedere, şi romanul lui H.E. Bates exploatează din plin această tehnică de compoziţie: proiectează o poveste de amor într-un decor al prăbuşirii, pentru a obţine un efect de contrast cât se poate de puternic.

Acţiunea romanului Uşor bătea vântul spre Franţa se desfăşoară în primii ani ai celui de-Al Doilea Război Mondial: în timpul uneia din zecile de misiuni obişnuite de atac aerian asupra Germaniei, un bombardier aliat este doborât deasupra Franţei. Fără să aibă idee unde se află, pasagerii avionului prăbuşit reuşesc să se adăpostească la o fermă din apropiere. Dintre aceştia, pilotul John Franklin este cel mai grav rănit la braţ şi are nevoie de asistenţă medicală imediata. Francezii aflaţi sub ocupaţie sunt dispuşi să le ofere tot ajutorul soldaţilor adăpostiţi: fiecare refugiat primeşte acte false, ca să poată călători, în vreme ce Franklin este îngrijit la pat, de întreaga familie a fermierilor, în special de tânăra Francoise, în speranţa unei recuperări cât mai rapide. Camarazii lui Franklin sunt nevoiţi, sub presiunea investigaţiei întreprinse de nemţi, să se pregătească repede de plecare, în vreme ce pilotul rănit e pus în faţa unei alegeri dificile: să se interneze într-un spital şi să fie luat prizonier sau să-şi sacrifice braţul infectat sub lama fierăstrăului. Alegerea pe care o va face Franklin va fi întărită nu doar de setea de libertate ci şi de amestecul de recunoştinţă şi iubire pe care îl va resimţi faţă de tânăra sa îngrjitoare, Francoise. La sfârşitul unei veri călduroase, în care armata şi serviciile secrete germane îşi vor exersa nu doar o dată tehnicile de ameninţare, născând groaza printre francezi, Franklin şi Francoise a căror iubire va fi întărită de pericolul tot mai apropiat al fiecărei noi zile se vor decide să fugă din zona de ocupaţie. Vor fi pusi in fata unei misiuni care se va dovedi cât se poate de dificilă, ţinând cont de vigilenţa autorităţilor şi de starea precară de sănătate a fugarilor. Şi, deşi vor fi destui binevoitori care le vor oferi sprijin în această evadare temerară (din care nu vor lipsi bărcile, bicicletele, actele false şi trenurile), senzaţia de fragilitate a întregului demers nu vă va părăsi până la ultima pagină a volumului.

Spuneam că romanul lui Bates este, pe de o parte, o poveste care foloseşte războiul pentru a potenţa dramatismul unei poveşti de dragoste şi, din acest punct de vedere, nu se remarcă prin nimic deosebit. Pe de altă parte, prin aprofundarea psihologiei protagonistului, Bates construieşte şi un răspuns subtil şi original la întrebarea privitoare la caracterul înfricoşător al războiului: da, războiul este înfricoşător pentru că deschide orizontul ororilor, aduce suferinţă fizică (iar Franklin o trăieşte din plin, la fel şi familia de la fermă), introduce ameninţarea insuportabilă în cotidian şi te pune în faţa unor alegeri dificile. Pe lângă toate acestea, aşa cum transpare în romanul lui Bates, războiul este cumplit pentru că, chiar şi atunci când te-ai obişnuit cu atmosfera şi rutina sa apăsătoare, el se dovedeşte un creator imprevizibil de noi şi noi realităţi, răpindu-ţi cele mai elementare certitudini şi proiecte de viaţă: războiul te pune în permanenţă şi fără să te anunţe în faţa unor şanse de destin pe care nu te lasă să le urmăreşti până la capăt, care nu sunt coerente şi care ajung să te bântuie conflictual: Franklin pendulează, pe tot parcursul romanului în jurul unor asemenea şanse ale căror amintiri sau orizonturi îl proiectează într-o stare de indecizie şi de durere profunde, atâta timp cât îi vine atât de greu să se regăsească într-un singur ciob al biografiei sale făcute ţăndări de război: pe de o parte îi e dor şi de casa din Anglia şi de iubita lui de acolo, pe de altă parte simte chemarea datoriei faţă de ţară şi a carierei de pilot şi, nu în ultimul rând, crede şi în dragostea puternică pe care o împărtăşeşte cu Francoise.

Explorarea acestei dimensiuni interesante a războiului, talentul de evocator peisagist al lui Bates, precum şi povestea de dragoste convingător de amăruie fac din romanul scriitorului britanic o lectură minunată, de savurat tocmai acum, la amurgul verii care „se lasă ca un fum portocaliu printre pomi”.

USOR BATEA VANTUL SPRE FRANTA – H.E.Bates – Editura Rao, 2011

Sever Gulea pentru blog.libris.ro