Emil Belu este un dilematic. Si nu doar pentru ca a publicat in rafinata revista de cultura Dilema veche, ci si pentru ca isi pune intrebari si incearca sa dea raspunsuri marilor probleme ale lumii de azi. Este acel tip de intelectual caruia ii pasa de tot ce se intampla in jurul sau. Fin observator si comentator al evenimentelor culturale, sociale si politice, eseistul isi fondeaza deseori argumentatia pe solide lecturi, profund asimilate. Cu acest valoros pasaport cultural, vamile albastre ale cunoasterii se deschid in fata lui si il lasa sa patrunda dincolo de aparente, in Imperiul adevarurilor absolute. "Vino la mine, frate, sa schimbam lumea", pare a spune, cu un zambet bun si enigmatic, cuceritorul nesfarsitelor vami albastre. - Constantin Toiu

 

Vamile albastre este cartea unui autor cu mare pofta de viata si de lectura pe care, scriind, le conjuga cu talent. O carte plina de scene vii la care a asistat in diverse orase ale lumii, indeosebi la Montreal, de portrete, de comentarii si de intrebari la care raspunde intr-un fel mereu personal. Folosindu-se de persoana intai, Emil Belu, acest nesatios al spectacolului lumii si impatimit al lecturii, se aduce rareori pe sine in prim plan, iar atunci o face contrastant. Exista, la acest om atat de bucuros sa cunoasca, o tristete produsa de trauma destararii in pofida reusitei profesionale. De aici, poate, si un pesimism care il determina sa adere la parerea lui Ortega y Gasset ca viata omului este un naufragiu. - Livius Ciocarlie