Opera lui Reinhold Messner a fascinat intotdeauna, dar a starnit si numeroase critici. La o varsta frageda, cand prefera sa se urce pe munte in loc sa mearga la scoala, profesorii lui si-au dat seama de marele sau talent - ​​​​si i-au pedepsit tendinta spre rebeliune. Cand a inceput sa publice carti si articole, i s-au pus piedici in cale. A fost acuzat mereu si mereu ca si-a sacrificat fratele pentru propriile sale ambitii. Atat ca alpinist care a respins intotdeauna eroismul nationalist, ca fondator de muzeu montan sau ca un sud-tirolez cu opinie, Messner a starnit mereu controverse, atat cu realizarile lui de la inaltimea celor opt mii de metri, cat si cu declaratiile pe care le facea cand se intorcea in civilizatie.

 

O constanta in viata lui Reinhold Messner, daca nu singura, este vantul potrivnic: fie sub forma de furtuni puternice in drumul spre Polul Sud, cu Arved Fuchs, sau cu fratele sau, Hubert, peste gheata Groenlandei, fie singur in timpul instalarii cortului sau pe cei mai abrupti pereti. Mai ales in civilizatie, unde actiunile lui au provocat intotdeauna controverse. Ca tanar alpinist a fost contestat, a avut parte de atitudini ostile - ca persoana cu opinii argumentate, ca autor si curator de muzeu. Avand in spate opt decenii de experienta de viata, Messner aduna in volumul de fata reflectii asupra prieteniilor si intrigilor, dar si momente culminante din viata privata si din cea a alpinismului. El arata cum - in mod spectaculos - vantul potrivnic poate sa faca sa-ti creasca aripile. Si iti poate spori capacitatea de a realiza vise, chiar si la batranete.

 

Despre aceasta constanta din viata lui scrie autocritic, limpede si fara ascunzisuri - cum l-au modelat si imbogatit atacurile media si incercarile de a-l reduce la tacere; despre contemporani care au vrut sa-l incetineasca si despre oameni care l-au sustinut, intarit si incurajat.

 

Doar cel care deschide drumul simte vantul potrivnic, iar cartea aceasta arata diversele moduri in care Messner a facut acest lucru de-a lungul intregii sale vieti. - Frankfurter Allgemeine Sonntagszeitung

 

Colectia lui de povesti interesante este uriasa si stie sa le spuna intr-un mod interesant. - Stuttgarter Zeitung

 

O carte deosebit de personala si autobiografica. - Deutschlandfunk Kultur

 

Probabil cea mai personala carte a lui Messner. - Bayern 2 - Rucksackradio

 

Reinhold Messner isi descrie sincer viata salbatica in noua sa carte. - Bunte, 2024

 
Traducere din limba germana de Paul Slayer Grigoriu.

W: Domnule Messner, in aceasta vara, dupa 35 de ani, s-a gasit cadavrul fratelui dumneavoastra. Ce simtiti in primul rand: durere? Furie? Satisfactie?
RM: Pentru mine nu a fost o surpriza ca fratele meu a fost gasit pe latura Diamir a muntelui Nanga Parbat, acolo unde coboraseram impreuna in 1970. Asta in primul rand. Dar ca sa raspund la intrebarea dumneavoastra: a fost o usurare, mai mult decat o satisfactie, ca l-am regasit dupa atatia ani pe fratele meu si am sanctionat toate acele minciuni conform carora l-as fi lasat balta pe latura cealalta a muntelui, ca sa-mi satisfac orgoliul. Cel putin pentru familie - pentru mine, pentru fratii mei, pentru parinti - se inchide un cerc. Gunther avea 24 de ani cand a urcat cu mine pe Nanga Parbat, in Pakistan, si si-a pierdut viata la coborare. Este greu sa accepti ca ai un fiu, un frate, undeva intre zapada si gheata, fara sa-ti poti lua ramas-bun de la el.
W: Capul fratelui dumneavoastra nu a fost gasit, cu toate acestea ati fost sigur de la bun inceput ca ramasitele sunt ale lui Gunther. Cum asa?
RM: Bucatile din trupul sau erau imprastiate pe o distanta de aproximativ opt metri patrati. Ramasesera doar oase. Probabil capul s-a desprins mai devreme. In ghetar sunt forte uriase. In gheata sunt multe gauri si paraie, poate a fost dus mai departe. A fost un noroc ca unul dintre picioarele lui Gnther inca avea in el incaltarea care a iesit acum de sub ghetar. O bucata de tesut de acolo a fost suficienta pentru analiza ADN, pe care am cerut-o. Dar, si fara acest test, stiam ca acele parti sunt din ramasitele fra-telui meu. incaltarile pe care le purtam in 1970 erau din trei stra-turi, pe atunci nu avea nimeni acest tip de incaltari, in afara de cei din expeditia Herrligkoffer. In plus o bucla pe incaltare - exact asa cum o avea Gunther.
W: Testul ADN din octombrie anul trecut va da dreptate. Si, totusi, conflictul cu fostii dumneavoastra camarazi continua. Cum asa? "