Vant potrivnic. Despre cum sa cresti in lupta cu obstacolele
Traducere din limba germana de Paul Slayer Grigoriu.
Fragment din cartea "Vant potrivnic. Despre cum sa cresti in lupta cu obstacolele" de Reinhold Messner:
"Dupa ce ramasitele fratelui meu au fost gasite, toti care le-au vazut si-au dat seama ca nu putuse ajunge sub gheata decat in zona cea mai joasa a versantului Diamir. Camarazii de atunci au trebuit deci sa inventeze scenarii noi ale mortii, ca sa nu fie acuzati ca au facut intentionat afirmatii false. Apologia lui Max von Kienlin a sunat cel mai dubios, poate pentru ca nu stia mare lucru despre alpinism. Razbunarea "baronului" nu cunostea stavila, gasea mereu atentie si ziaristi care sa-i acorde incredere. Noblesse oblige. Asa cum ii sarisera in ajutor camarazii, le-a sarit si el acum. Intr-o convorbire cu Weltwoche de la sfarsitul lui 2005, am incercat sa explic de ce disputa continua: cu cat deveneam mai cunoscut, cu atat se vindeau mai bine scenariile opuse. Este soarta faimei: se poate abuza de ea.
RM: Pentru mine nu a fost o surpriza ca fratele meu a fost gasit pe latura Diamir a muntelui Nanga Parbat, acolo unde coboraseram impreuna in 1970. Asta in primul rand. Dar ca sa raspund la intrebarea dumneavoastra: a fost o usurare, mai mult decat o satisfactie, ca l-am regasit dupa atatia ani pe fratele meu si am sanctionat toate acele minciuni conform carora l-as fi lasat balta pe latura cealalta a muntelui, ca sa-mi satisfac orgoliul. Cel putin pentru familie - pentru mine, pentru fratii mei, pentru parinti - se inchide un cerc. Gunther avea 24 de ani cand a urcat cu mine pe Nanga Parbat, in Pakistan, si si-a pierdut viata la coborare. Este greu sa accepti ca ai un fiu, un frate, undeva intre zapada si gheata, fara sa-ti poti lua ramas-bun de la el.
W: Capul fratelui dumneavoastra nu a fost gasit, cu toate acestea ati fost sigur de la bun inceput ca ramasitele sunt ale lui Gunther. Cum asa?
RM: Bucatile din trupul sau erau imprastiate pe o distanta de aproximativ opt metri patrati. Ramasesera doar oase. Probabil capul s-a desprins mai devreme. In ghetar sunt forte uriase. In gheata sunt multe gauri si paraie, poate a fost dus mai departe. A fost un noroc ca unul dintre picioarele lui Gnther inca avea in el incaltarea care a iesit acum de sub ghetar. O bucata de tesut de acolo a fost suficienta pentru analiza ADN, pe care am cerut-o. Dar, si fara acest test, stiam ca acele parti sunt din ramasitele fra-telui meu. incaltarile pe care le purtam in 1970 erau din trei stra-turi, pe atunci nu avea nimeni acest tip de incaltari, in afara de cei din expeditia Herrligkoffer. In plus o bucla pe incaltare - exact asa cum o avea Gunther.
W: Testul ADN din octombrie anul trecut va da dreptate. Si, totusi, conflictul cu fostii dumneavoastra camarazi continua. Cum asa? "
Descrierea produsului
Traducere din limba germana de Paul Slayer Grigoriu.
Fragment din cartea "Vant potrivnic. Despre cum sa cresti in lupta cu obstacolele" de Reinhold Messner:
"Dupa ce ramasitele fratelui meu au fost gasite, toti care le-au vazut si-au dat seama ca nu putuse ajunge sub gheata decat in zona cea mai joasa a versantului Diamir. Camarazii de atunci au trebuit deci sa inventeze scenarii noi ale mortii, ca sa nu fie acuzati ca au facut intentionat afirmatii false. Apologia lui Max von Kienlin a sunat cel mai dubios, poate pentru ca nu stia mare lucru despre alpinism. Razbunarea "baronului" nu cunostea stavila, gasea mereu atentie si ziaristi care sa-i acorde incredere. Noblesse oblige. Asa cum ii sarisera in ajutor camarazii, le-a sarit si el acum. Intr-o convorbire cu Weltwoche de la sfarsitul lui 2005, am incercat sa explic de ce disputa continua: cu cat deveneam mai cunoscut, cu atat se vindeau mai bine scenariile opuse. Este soarta faimei: se poate abuza de ea.
RM: Pentru mine nu a fost o surpriza ca fratele meu a fost gasit pe latura Diamir a muntelui Nanga Parbat, acolo unde coboraseram impreuna in 1970. Asta in primul rand. Dar ca sa raspund la intrebarea dumneavoastra: a fost o usurare, mai mult decat o satisfactie, ca l-am regasit dupa atatia ani pe fratele meu si am sanctionat toate acele minciuni conform carora l-as fi lasat balta pe latura cealalta a muntelui, ca sa-mi satisfac orgoliul. Cel putin pentru familie - pentru mine, pentru fratii mei, pentru parinti - se inchide un cerc. Gunther avea 24 de ani cand a urcat cu mine pe Nanga Parbat, in Pakistan, si si-a pierdut viata la coborare. Este greu sa accepti ca ai un fiu, un frate, undeva intre zapada si gheata, fara sa-ti poti lua ramas-bun de la el.
W: Capul fratelui dumneavoastra nu a fost gasit, cu toate acestea ati fost sigur de la bun inceput ca ramasitele sunt ale lui Gunther. Cum asa?
RM: Bucatile din trupul sau erau imprastiate pe o distanta de aproximativ opt metri patrati. Ramasesera doar oase. Probabil capul s-a desprins mai devreme. In ghetar sunt forte uriase. In gheata sunt multe gauri si paraie, poate a fost dus mai departe. A fost un noroc ca unul dintre picioarele lui Gnther inca avea in el incaltarea care a iesit acum de sub ghetar. O bucata de tesut de acolo a fost suficienta pentru analiza ADN, pe care am cerut-o. Dar, si fara acest test, stiam ca acele parti sunt din ramasitele fra-telui meu. incaltarile pe care le purtam in 1970 erau din trei stra-turi, pe atunci nu avea nimeni acest tip de incaltari, in afara de cei din expeditia Herrligkoffer. In plus o bucla pe incaltare - exact asa cum o avea Gunther.
W: Testul ADN din octombrie anul trecut va da dreptate. Si, totusi, conflictul cu fostii dumneavoastra camarazi continua. Cum asa? "
Detaliile produsului