Acest om drept al lui Dumnezeu, sculandu-se pe la miezeul noptii, sedea gandindu-se. Si luand aminte spre inaltimea cerului, fiind luna si stralucind stelele pe cer, cum sedea singur, aducandu-si aminte de pacatele sale si de ziua cea infricosata a judecatii, plangea cu tanguire.

Atunci,vede ca deodata s-a ridicat taria cerului ca o panza si a vazut pe Domnul nostru Iisus Hristos, foarte mare, stand in vazduh intru putere, iar imprejurul Lui stateau toate puterile ceresti cu frica si cu cutremur: Ingerii, Arhanghelii, infricosatele Stapanii, ca in rand de razboi, stand cu multa frica.