Publicata pentru prima data in 1971, cu scopul de a evidentia neajunsurile curentului formalist care domina arhitectura si planificarea urbana in acea perioada, cartea Viata intre cladiri a fost completata, revizuita si tradusa, de-a lungul anilor, in peste 15 limbi, fiind adaugate materiale si noi ilustratii, in acord cu dezvoltarea curenta a centrelor urbane. Mesajul a ramas insa acelasi: "aveti grija de oameni si de valoroasa viata urbana care se desfasoara intre cladiri". La radacina acestei cercetari sta una dintre definitiile naturii umane, omul ca fiinta sociala, nascut cu dorinta si nevoia de a interactiona cu celalalt. Acesta directie duce inspre "legea" pe care designeri si arhitectii oraselor trebuie sa o respecte: spatul public trebuie sa interactioneze cu oamenii, trebuie sa fie accesibil, folositor, relaxant, primitor.