Confruntati cu o adevarata invazie musulmana in Europa, dispunem astazi de putine studii de specialitate pe tema islamului. Iar marea parte a celor existente e mai mult decat arida. Lipsa aceasta este suplinita in mod remarcabil de ambitia marelui scriitor Constantin Virgil Gheorghiu (1916‑1992) de a nara o viata si, totodata, de a dezvalui semnificatia mesajului pe temeiul caruia o intreaga civilizatie – una dintre cele mai bogate din istorie – s‑a raspandit in lume.
Om cu un temperament profund religios, pasionat de tot ceea ce tine de credinta, C.V. Gheorghiu este, totodata, un teolog abil, care dispune de deschiderea de spirit necesara pentru a intelege si a descrie profilul spiritual al oricarei religii pe care ar aborda-o, descriind resorturile interioare ale acesteia, climatul in care a aparut si s‑a dezvoltat, forma marturisirii de credinta.
O carte a eruditiei pline de rabdare, animata de acea caldura care confera o autentica sete de cunoastere. Carte a unui poet si vizionar, Viata lui Mahomed este o fresca a conditiei umane dintre desertul celest si desertul nemarginit al nisipului. Conectati astfel la fluxul captivant al evenimentelor – prigoane, exiluri, intrigi, razboaie –, prin acel lirism violent, consacrat deja, sub expresii diferite, in celebrul roman Ora 25, descoperim una dintre cele mai pasionante povesti de aventuri, prezentata intr‑un mod cat se poate de original: povestea islamului.
Fragment din cartea:Viata lui Mahomed de Constantin Virgil Gheorghiu

"   XVI Mahomed printre concetatenii din Mecca
    Mahomed a aparut pentru prima oara printre con-cetatenii din Mecca in anul 605. A fost o aparitie scurta si cu totul accidentala. Are treizeci si cinci de ani si este casatorit cu Kadidja de zece ani.     Sanctuarul kaabei a luat foc. Incendiul a fost stins, dar s-au produs multe daune. Indata dupa foc, a avut loc o inundatie. Apa a patruns in incinta sanctuarului calcinat. Oligarhii cetatii au decis sa faca o colecta pentru a indeparta pagubele produse. Toata lumea a trebuit sa participe cu bunuri. Intrucat era vorba de refacerea unui loc sacru, s-a decis sa se accepte chiar si fonduri provenind din prostitutie. „Altfel, banii sunt curati" . In timp ce se colecteaza bani pentru a repara casa Domnului, o corabie bizantina naufragiaza la Su Aibas ori Djedda, portul cetatii Mecca la Marea Rosie. Dumne-zeu arata arabilor inca o data ca este nespus de puternic si bogat pentru a-si apara singur casa, asa cum a facut-o la invazia armatei cu elefantii, si ca El poate sa repare daunele pricinuite de incendiu si de inundatie fara sa ceara bani de la oameni. In corabia naufragiata se aflau doar materiale destinate inaltarii unei biserici crestine in Yemen. Acum, aceste materiale urmau sa fie folosite la kaaba. Corabia a esuat pe coasta. Era cu neputinta sa-si continue calatoria. In cala epavei se aflau marmu-ra, lemn, mozaic, metal, ornamente. Era, de asemenea, un mester constructor de sanctuare, numit Baqum.          Constructorul trimis de Dumnezeu cu aceste materiale — cu toate ca era crestin — a fost rugat sa refaca sanctuarul kaabei. Mesterul bizantin — de origine abisiniana — a fost de acord. A inceput sa demoleze vechiul sanctuar pentru a ridica un altul mai mare si mai frumos. Cand au vazut un om daramand Casa Domnului — de oricat de buna intentie erau animati cetatenilor din Mecca li s-a facut teama. Era o profanare. Mesterul le-a explicat ca nu se poate zidi nimic daca nu se demoleaza mai intai. Quraisitii nu puteau sa indure sa vada cum o mana omeneasca loveste cu tarnacopul in sanctuar. Chiar daca se facea aceasta pentru a se inalta un altul mai frumos. Lucrarile au fost, asadar, intrerupte. Se astepta o hotarare din partea cerului. "