Viata Sfantului Nifon, mai mult decat o biografie si hagiografie, este o naratiune care recapituleaza intreaga invatatura ascetica a crestinismului rasaritean, in spiritul textelor filocalice sau al celor de suflet folositoare (psukhopheles), pe un puternic fundament eshatologic.

 

Constiinta pacatelor il tine pe Nifon intr-o stare permanenta de meditare la moarte, iesirea sufletului si la Judecata. Acesta este cadrul in care este partas la cea mai spectaculoasa dintre toate viziunile pe care le are, vederea Judecatii de Apoi, un fel de punct de fuga al intregului text hagiografic. Extraordinara scena ramane pana astazi singurul text bizantin cu acest continut, alaturi de cel din Viata Sfantului Vasile cel Nou. Vederea Judecatii de catre Nifon face din acesta un martor privilegiat al celor mai mari taine ale lui Dumnezeu si devine in mod firesc unul dintre mijlocitorii crestinilor la Judecata de Apoi (alaturi de Maica Domnului si Sfantul Ioan Botezatorul), rol care transpare in mai multe locuri din hagiografie.