Viata Sfantului Vasile cel Nou are o importanta speciala pentru studiile bizantine si de istorie a teologiei si spiritualitatii crestine. Ca text hagiografic, ilustreaza forma de spiritualitate denumita „nebunia intru Hristos", o asceza care propune renuntarea la onorabilitate, duhovnicia avansata aratandu-se doar catorva ucenici alesi. Dintre ascezele excentrice ale primului mileniu crestin, este singura care s-a transmis pana azi. Privitor la spiritualitatea bizantina, Viata contine descrierea cea mai detaliata a judecatii particulare sub forma vamilor demonice ale vazduhului, dar si a Judecatii de Apoi. Mai important insa decat nivelul de lectura moralizator, prin care se arata ca lumea de dincolo este o inversare a raporturilor din lumea aceasta, Viata introduce tema vizibilitatii lumii de dincolo din lumea noastra, ca raspuns la reprosul bogatului nemilostiv din iad catre patriarhul Avraam: „Nu, parinte Avraam, ci, daca cineva dintre morti se va duce la ei, se vor pocai" (Lc. 16, 30).

 

Amploarea vedeniilor despre Ierusalimul ceresc si lumea de dincolo prezinta un interes cert si pentru interogatia omului contemporan despre sensul ultim al vietii si eternitatea ei sau despre fiintarea de dupa despartirea de trup.

 

Volumul de fata contine traducerea, dupa originalul grecesc, a celei mai ample versiuni, pastrata in manuscrisul Mosquensis Sinod. gr. 249.