Suetonius a avut o activitate intinsa si in domenii destul de variate. Sub numele sau sunt pomenite studii de istorie, gramatica, stiinte naturale, dintre care unele scrise in greceste. Numai doua din operele sale s-au pastrat: Vietile Caesarilor si Despre gramatici si retori... Opera care-l trece pe Suetonius intre istoricii romani de seama este Vietile Caesarilor. Aceasta cuprinde 12 biografii ale imparatilor romani, incepand cu dictatorul Caesar si continuand cu imparatii urmatori, de la Augustus la Domitianus.

 

Suetonius nu arata vreo preocupare deosebita pentru sensul educativ al operei sale. Ceea ce-l intereseaza in primul rand si aproape exclusiv este expunerea veridica a faptelor, prin relatarea tuturor amanuntelor legate de viata imparatilor a caror biografie o povesteste. Pentru el primul loc pe scena istoriei il ocupa persoana imparatului si asupra acesteia se opreste, pentru a ne-o infatisa cat mai de aproape. El are un mare merit fata de ceilalti istorici antici, si anume fidelitatea fata de izvoarele folosite, citarea materialului asa cum il gaseste, fara nicio prelucrare cu scopuri stilistice, si, cand nu-l poate reda in intregime, retinerea cu claritate a faptelor si a ideilor, fara intentia vreunei deformari a izvoarelor de baza. Bibliotecile Romei i-au furnizat lui Suetonius material pentru opera sa. In afara de acestea, documentele necesare la stabilirea arborelui genealogic al imparatilor, culegerile de semne si prevestiri, pamfletele si zvonurile care circulasera, anecdotele, vorbele de spirit, pana si cuvintele scrise pe ziduri sau pe statui - toate acestea au fost folosite de Suetonius in alcatuirea biografiilor.

 

Uneori, cand izvoarele sunt mai multe si, indeosebi, cand se contrazic, Suetonius le cerceteaza cu atentie, incercand sa ajunga la solutia care i se pare mai probabila, pentru care pledeaza mai multe dovezi. Publicarea operei Vietile Caesarilor pana in 122 sau in acest an constituie punctul culminant al carierei si gloriei lui Suetonius.