Sincronizarea am privit-o mereu printr-o prisma formata la ideea totalitatii, cu care Hegel a familiarizat multe generatii, ca modernizare cuprinzatoare. Dintr-un anumit punct de vedere, teoria modernizarii este si nucleul conceptiei si analizelor mele.

Din teoria modernizarii am derivat cel putin doua consecinte metodologice: receptivitatea la ceea ce este cel mai recent nivel al dezvoltarii si considerarea unui domeniu – cum este aici cel al universitatii – in ceea ce are specific, dar si in corelatiile sale cu restul societatii. Am aplicat continuu aceste optiuni metodologice.

Complexitatea, oportunitatile si debusolarea din lume sunt astazi ca rareori in istoria moderna. Avem in fata viitorul, cam tulbure, insa, dar care deja „provoaca” oamenii mai incisiv ca altadata.

Cum viitorul se construieste inevitabil din situatia data, in volumul de fata lamuresc in buna masura aceasta situatie pentru a pregati decolajul spre viitor.Pe acesta caut, insa, sa-l configurez prin texte reprezentative pentru conceptia mea despre universitate.