Vioara solo: Airs dans le genre roumain, Sarabande, Fantaisie concertante. Volumul al II-lea

Arii in caracter popular romanesc pentru vioara solo

Schitele acestor piese apar pe o pagina pe al carei verso se afla o alta lucrare datata 1926, deci se poate presupune ca, fiind asternute pe hartie in acelasi an cu Sonata a III-a op. 25, reprezinta, probabil, un exercitiu pregatitor acestei capodopere. Piesele poarta titlul Airs roumains, unde cuvantul roumains este taiat de Enescu si inlocuit cu dans le genre roumain (in gen, caracter romanesc), de unde tragem concluzia ca sunt piese compuse si nu culese. In urma unei minutioase analize a schitelor, care- desi complexe - sunt neter- minate, am divizat suita in patru parti distincte, in care prima aduce o desfasurare lenta, in stil rubato, cu ornamente tipic lautaresti, a doua este un joc plin de umor, a treia - o doina intonata cu voce tremurata, imitand parca glasul cantaretilor populari, iar ultima parte, din nou dansanta, este spectaculoasa tehnic, plina de efecte de virtuozitate. Suita este o adevarata improvizatie lautareasca, relevand acea arta pe care Enescu o cunostea pana in adancul fiintei sale. Aceste piese, ca si Capriciul roman, Lautarul din suita Impresii din copilarie sau Sonata a III-a, il definesc si sunt o oglinda a naturii sale interioare.