Nu constituie un secret pentru nimeni: este imposibil de analizat profunzimea spatiului celor patru dimensiuni care ne inconjoara, deoarece traim intr-o lume alcatuita din iluzii si aparente. Orice tragedie capitala, si moartea este una dintre ele, traseaza o cale de apropiere de cele care nu se vad. Maimonide le denumea adevarurile esentiale, ivite ca urmare a discernamintului dintre lucrurile reale si cele ireale. Ca sa ajungi la cosmogonia propriului sistem al cunoasterii, trebuie sa treci prin facerile unei lumi distruse, prin haurile vagi ale autopsihanalizei si mistuirea increderii in cele promise odinioara. Cind nici un principiu nu mai ramine in picioare, cind nu mai ai loc unde sa cazi, cind nimic nu mai e cu putinta sa se desfaca in bucati si mai mici, exista un moment zero, de relativa dimensiune temporala, in care exista sansa de a relua experienta relatiei cu divinitatea. Pentru ca, la urma urmei, existam pentru ceea ce-am fost creati: observarea universului inconjurator prin senzorii fiintei, cresterea sufletului si capacitatea de-a intermedia intre ele. Cincisprezece povestiri taiate din pinza unui roman a carui coerenta este asigurata de ratiunea pierderii, eliminarea constringerilor mintale si dezvoltarea intuitiilor spiritului. Virtutea aparentelor este o carte care intregeste o absenta coplesitoare, din teritoriul careia este permisa nasterea unei noi fiinte, intr-o mult mai complexa existenta.

Fragment:

" Cu ceva timp in urma, un cadru medical California, intr-un exces de nebunie cronica sau disperat de spectrul saraciei, si-a ucis cei cinci c si si-a pus capat zilelor. Cine n-a fost niciodata sensibilizat de o suferinta majora s-a oprit in doua secunde, a trecut indiferent inainte, s-a felicitat ca abilitatea personala l-a ferit de asemenea con a reintrat in fluxul obisnuintei cu aceeasi viteza care iesise, eventual iritat de obraznicia spectacol lui grotesc la care fusese expus, si si-a incheiat  ziua cu un zimbet vag.
Sub ochii nostri s-a desfasurat una dintre co mai cumplite tragedii din nenumaratul sir al c juncturilor posibile. De ce nu ne-am prabusit genunchi sub povara lacrimilor de singe ca un seatilati a trebuit sa recurga la o asemenea extirpare? De ce nu ne-am sfisiat hainele ca, dupa atitea mileni i do civilizatie, am ajuns mai rau decit in vremea celot mai intunecate dominatii barbare? Noi asupra notia insine. Prin noi, impotriva sinelui. in contra creatioi. Sa ne intrebam cum este cu putinta un asemenro macel? Cum am putea stavili recurenta? direle umanitatii pierdute? Echilibrul renuntarilor si al indatoririlor consemnate in contractul social
Sintem imuni la suferinta altora pentru ca nu ant suferit in dreptul nostru. in Babilonul pornogra I Ic al nenorocirilor revarsate cu halucinanta declamatio a impasibilitat ii totale, concomitent cu obscenitateo pompierismului debordant expurgat de gusile inepti 101 din fata camerelor de televiziune, filozofiile de canal insirate de condeierii publicatiilor imunde si operjurii lumii politice, vaietul durerii personale este o limba straina pe care o vorbesc multi, dar n-o intelege nimeni. Nu stim cum sa ne comportam in prezenta ei, ne stinjeneste, ne indigna, ne umple de neliniste.
*
Prin plecarea lui, fiul meu mi-a pus inainte oglinda lucrurilor reale. Ierarhiile frivole si-au pierdut mes-china, egoista, nesemnificativa relevanta. Dorinta de a avea s-a transformat in necesitatea de a da. Cautarea coordonatelor condamnarii lasa locul argu-mentelor pentru a ierta. Luminile stralucirii ieftine au palit la poalele haului cascat in eter. Pentru citeva clipe am ramas singur cu huruitul impresionant al astrilor, golul imensului cosmic, spaima definitivului. Un nimic pierdut la iesirea din labirint.
Nu exista liniste mai mare si nici senzatie de abandon definitiv mai rasarita decit in inima E un drum care trebuie invatat, amintire cu amintire, geamat cu geamat, pentru ca nu poti ramine pentru mult timp acolo fara sa innebunesti. intoarcerea in contingent este o adaptare plina de chin. Pendularea neclara intre aceste stari favori-zeaza iluzia prezentului, balansul gasit pe marginea ezitarii. Al sentimentului de apropiere. in custodia acestor incercari literare. incercari de apropiere. "