Scrisa la jumatatea secolului al XII-lea si bucurandu-se de un succes enorm, Viziunea lui Tnugdal relateaza calatoria in lumea de dincolo a unui cavaler irlandez. In rastimpul de trei zile al unui episod de moarte aparenta, insotit de un inger, protagonistul are prilejul de a strabate spatiile in care sunt rasplatiti sau pedepsiti cei defuncti, in asteptarea Judecatii de Apoi. Majoritatea criticilor considera ca aceasta viziune se numara printre sursele utilizate de Dante pentru Divina Comedie. Prin coerenta interna, prin capacitatea de a sintetiza teme si motive specifice literaturii vizionare din Evul Mediu, dar si prin inovatiile pe care le propune, textul este indispensabil pentru intelegerea imaginarului medieval.

Traducere din limba latina de Emanuel Grosu.