Wild Cards
Cum ar fi lumea daca supereroii ar exista cu adevarat?
Autorii antologiei ne propun o istorie alternativa inspaimantatoare: in 1946, deasupra New Yorkului este eliberat un virus care poate rescrie ADN-ul uman, o arma biologica trimisa de pe alta planeta. Virusul afecteaza fiecare individ in alt fel si are simptome complet imprevizibile. Pe 90% dintre cei afectati ii ucide, iar celorlalti le provoaca mutatii. 1% raman aproape umani, dar capata puteri supranaturale: asii dezvolta puteri utile, doiarii, puteri minore, mai degraba comice, iar jokerii sunt mutilati si sfarsesc in ghetouri.
George R.R. Martin si Melinda Snodgrass compun in seria WILD CARDS un mozaic din aventurile mai multor personaje scrise de autori diferiti, toate din aceeasi lume fictionala si in aceeasi poveste-cadru.
Un univers la fel de mare si de divers ca acelea din benzile desenate Marvel sau DC, dar mai intunecat si mult mai realist, cu o distributie enorma de personaje. - George R.R. Martin
Fragment din roman:
"Locotenentul incepe sa tipe la noi sa bagam oamenii in cladiri macar. Am impins cativa pe niste usi si apoi am mai tras o ocheada prin binoclu.
Sa fiu al naibii daca Jetboy n-a nimerit cateva baloane (am auzi ca si-a folosit tunul) si obiectul zburator pare mai mare - a mai coborat nitel. Dar flacaul nu mai are munitie si nu poate zbura asa de sus ca obiectul zburator si incepe sa se invarta in cercuri.
Am uitat sa spun ca dirijabilul ala tragea tot timpul cu asa de multe mitraliere, ca parca era focul de artificii de Ziua Americii, iar avionul lui Jetboy incasa loviturile astea non-stop.
Apoi isi rasuceste el frumusel avionul, se duce ata inapoi si se napusteste direct in... cum ii zice... in nacela, asta era, cum au dirijabilele. Practic s-au contopit pur si simplu. Trebuie ca Jetboy mergea ingrozitor de incet deja, de parca voia sa se opreasca, iar avionul lui a intrat ca-n branza in chestia aia.
Si obiectul ala cu baloane cobora parca putin, nu prea mult, doar nitel. Apoi locotenentul mi-a inhatat binoclul, dar am continuat sa ma uit cat am putut mai bine, umbrindu-mi ochii cu palma.
Apoi am vazut o lumina puternica. Am crezut la inceput ca totul a explodat si m-am varat sub o masina. Dar cand am ridicat ochii, baloanele erau tot acolo. „Atentie! Adapostiti-va!" a strigat locotenentul.
Atunci toti au intrat iar in panica, se ascundeau sub masini si pe dupa ce apucau si sareau prin ferestre. Pret de un minut sau doua, parca am jucat intr-un film din seria „Cei trei natarai".
Cateva minute mai tarziu, a plouat cu bucati rosii de avion pe toate strazile si un morman intreg a cazut pe Terminalul Hudson...
Totul era invaluit in flacari si fum. Cabina pilotului crapa ca o coaja de ou si aripile se pliara ca un evantai. Un spasm strabatu trupul lui Jetboy cand camerele costumului sau presurizat se umflara. Statea incovoiat si semana probabil cu un motan speriat.
Peretii nacelei se despartisera ca o cortina la impactul cu aripile avionului, lasand oxigenul sa tasneasca si sa formeze un strat valurit de gheata pe cockpitul spart.
Jetboy smulse tuburile costumului. Tubul de salvare avea aer pentru cinci minute. Se cazni sa se agate de botul avionului de parca ar fi avut catuse la maini si la picioare. Aceste costume erau concepute doar sa-ti permita sa sari si sa tragi de inelul parasutei.
Avionul se scutura ca un ascensor de marfa cu un cablu rupt. Jetboy se prinse cu mana inmanusata de o antena radar si simti cum aceasta se indeparteaza de botul crapat al avionului. Apuca o alta.
Orasul se intindea douazeci de kilometri mai jos. Cladirile faceau insula sa arate ca un porc-spinos in zare. Motorul stang al avionului sau, sifonat si scapand combustibil, se desprinse si cazu sub nacela. Il privi micsorandu-se.
Aerul era violet ca o pruna, invelisul baloanelor, stralucitor focul in lumina soarelui, iar peretii nacelei,indoiti si sfartecati, ca un carton ieftin.
Intreaga epava se scutura ca o balena.
Cineva zbura pe deasupra lui Jetboy, printr-o gaura in metal, tragand dupa sine o trena de tuburi, ca bratele unei caracatite. In urma sa cadeau ramasite imprastiate in aer de decompresia exploziva.
Avionul se prabusea."
Autorii antologiei ne propun o istorie alternativa inspaimantatoare: in 1946, deasupra New Yorkului este eliberat un virus care poate rescrie ADN-ul uman, o arma biologica trimisa de pe alta planeta. Virusul afecteaza fiecare individ in alt fel si are simptome complet imprevizibile. Pe 90% dintre cei afectati ii ucide, iar celorlalti le provoaca mutatii. 1% raman aproape umani, dar capata puteri supranaturale: asii dezvolta puteri utile, doiarii, puteri minore, mai degraba comice, iar jokerii sunt mutilati si sfarsesc in ghetouri.
George R.R. Martin si Melinda Snodgrass compun in seria WILD CARDS un mozaic din aventurile mai multor personaje scrise de autori diferiti, toate din aceeasi lume fictionala si in aceeasi poveste-cadru.
Un univers la fel de mare si de divers ca acelea din benzile desenate Marvel sau DC, dar mai intunecat si mult mai realist, cu o distributie enorma de personaje. - George R.R. Martin
Fragment din roman:
"Locotenentul incepe sa tipe la noi sa bagam oamenii in cladiri macar. Am impins cativa pe niste usi si apoi am mai tras o ocheada prin binoclu.
Sa fiu al naibii daca Jetboy n-a nimerit cateva baloane (am auzi ca si-a folosit tunul) si obiectul zburator pare mai mare - a mai coborat nitel. Dar flacaul nu mai are munitie si nu poate zbura asa de sus ca obiectul zburator si incepe sa se invarta in cercuri.
Am uitat sa spun ca dirijabilul ala tragea tot timpul cu asa de multe mitraliere, ca parca era focul de artificii de Ziua Americii, iar avionul lui Jetboy incasa loviturile astea non-stop.
Apoi isi rasuceste el frumusel avionul, se duce ata inapoi si se napusteste direct in... cum ii zice... in nacela, asta era, cum au dirijabilele. Practic s-au contopit pur si simplu. Trebuie ca Jetboy mergea ingrozitor de incet deja, de parca voia sa se opreasca, iar avionul lui a intrat ca-n branza in chestia aia.
Si obiectul ala cu baloane cobora parca putin, nu prea mult, doar nitel. Apoi locotenentul mi-a inhatat binoclul, dar am continuat sa ma uit cat am putut mai bine, umbrindu-mi ochii cu palma.
Apoi am vazut o lumina puternica. Am crezut la inceput ca totul a explodat si m-am varat sub o masina. Dar cand am ridicat ochii, baloanele erau tot acolo. „Atentie! Adapostiti-va!" a strigat locotenentul.
Atunci toti au intrat iar in panica, se ascundeau sub masini si pe dupa ce apucau si sareau prin ferestre. Pret de un minut sau doua, parca am jucat intr-un film din seria „Cei trei natarai".
Cateva minute mai tarziu, a plouat cu bucati rosii de avion pe toate strazile si un morman intreg a cazut pe Terminalul Hudson...
Totul era invaluit in flacari si fum. Cabina pilotului crapa ca o coaja de ou si aripile se pliara ca un evantai. Un spasm strabatu trupul lui Jetboy cand camerele costumului sau presurizat se umflara. Statea incovoiat si semana probabil cu un motan speriat.
Peretii nacelei se despartisera ca o cortina la impactul cu aripile avionului, lasand oxigenul sa tasneasca si sa formeze un strat valurit de gheata pe cockpitul spart.
Jetboy smulse tuburile costumului. Tubul de salvare avea aer pentru cinci minute. Se cazni sa se agate de botul avionului de parca ar fi avut catuse la maini si la picioare. Aceste costume erau concepute doar sa-ti permita sa sari si sa tragi de inelul parasutei.
Avionul se scutura ca un ascensor de marfa cu un cablu rupt. Jetboy se prinse cu mana inmanusata de o antena radar si simti cum aceasta se indeparteaza de botul crapat al avionului. Apuca o alta.
Orasul se intindea douazeci de kilometri mai jos. Cladirile faceau insula sa arate ca un porc-spinos in zare. Motorul stang al avionului sau, sifonat si scapand combustibil, se desprinse si cazu sub nacela. Il privi micsorandu-se.
Aerul era violet ca o pruna, invelisul baloanelor, stralucitor focul in lumina soarelui, iar peretii nacelei,indoiti si sfartecati, ca un carton ieftin.
Intreaga epava se scutura ca o balena.
Cineva zbura pe deasupra lui Jetboy, printr-o gaura in metal, tragand dupa sine o trena de tuburi, ca bratele unei caracatite. In urma sa cadeau ramasite imprastiate in aer de decompresia exploziva.
Avionul se prabusea."
PRP: 63.42 Lei
Acesta este Prețul Recomandat de Producător. Prețul de vânzare al produsului este afișat mai jos.
50.74Lei
50.74Lei
63.42 LeiPrimești 50 puncte
In stoc
Estimare livrare miercuri, 26 noiembrie
Descrierea produsului
Cum ar fi lumea daca supereroii ar exista cu adevarat?
Autorii antologiei ne propun o istorie alternativa inspaimantatoare: in 1946, deasupra New Yorkului este eliberat un virus care poate rescrie ADN-ul uman, o arma biologica trimisa de pe alta planeta. Virusul afecteaza fiecare individ in alt fel si are simptome complet imprevizibile. Pe 90% dintre cei afectati ii ucide, iar celorlalti le provoaca mutatii. 1% raman aproape umani, dar capata puteri supranaturale: asii dezvolta puteri utile, doiarii, puteri minore, mai degraba comice, iar jokerii sunt mutilati si sfarsesc in ghetouri.
George R.R. Martin si Melinda Snodgrass compun in seria WILD CARDS un mozaic din aventurile mai multor personaje scrise de autori diferiti, toate din aceeasi lume fictionala si in aceeasi poveste-cadru.
Un univers la fel de mare si de divers ca acelea din benzile desenate Marvel sau DC, dar mai intunecat si mult mai realist, cu o distributie enorma de personaje. - George R.R. Martin
Fragment din roman:
"Locotenentul incepe sa tipe la noi sa bagam oamenii in cladiri macar. Am impins cativa pe niste usi si apoi am mai tras o ocheada prin binoclu.
Sa fiu al naibii daca Jetboy n-a nimerit cateva baloane (am auzi ca si-a folosit tunul) si obiectul zburator pare mai mare - a mai coborat nitel. Dar flacaul nu mai are munitie si nu poate zbura asa de sus ca obiectul zburator si incepe sa se invarta in cercuri.
Am uitat sa spun ca dirijabilul ala tragea tot timpul cu asa de multe mitraliere, ca parca era focul de artificii de Ziua Americii, iar avionul lui Jetboy incasa loviturile astea non-stop.
Apoi isi rasuceste el frumusel avionul, se duce ata inapoi si se napusteste direct in... cum ii zice... in nacela, asta era, cum au dirijabilele. Practic s-au contopit pur si simplu. Trebuie ca Jetboy mergea ingrozitor de incet deja, de parca voia sa se opreasca, iar avionul lui a intrat ca-n branza in chestia aia.
Si obiectul ala cu baloane cobora parca putin, nu prea mult, doar nitel. Apoi locotenentul mi-a inhatat binoclul, dar am continuat sa ma uit cat am putut mai bine, umbrindu-mi ochii cu palma.
Apoi am vazut o lumina puternica. Am crezut la inceput ca totul a explodat si m-am varat sub o masina. Dar cand am ridicat ochii, baloanele erau tot acolo. „Atentie! Adapostiti-va!" a strigat locotenentul.
Atunci toti au intrat iar in panica, se ascundeau sub masini si pe dupa ce apucau si sareau prin ferestre. Pret de un minut sau doua, parca am jucat intr-un film din seria „Cei trei natarai".
Cateva minute mai tarziu, a plouat cu bucati rosii de avion pe toate strazile si un morman intreg a cazut pe Terminalul Hudson...
Totul era invaluit in flacari si fum. Cabina pilotului crapa ca o coaja de ou si aripile se pliara ca un evantai. Un spasm strabatu trupul lui Jetboy cand camerele costumului sau presurizat se umflara. Statea incovoiat si semana probabil cu un motan speriat.
Peretii nacelei se despartisera ca o cortina la impactul cu aripile avionului, lasand oxigenul sa tasneasca si sa formeze un strat valurit de gheata pe cockpitul spart.
Jetboy smulse tuburile costumului. Tubul de salvare avea aer pentru cinci minute. Se cazni sa se agate de botul avionului de parca ar fi avut catuse la maini si la picioare. Aceste costume erau concepute doar sa-ti permita sa sari si sa tragi de inelul parasutei.
Avionul se scutura ca un ascensor de marfa cu un cablu rupt. Jetboy se prinse cu mana inmanusata de o antena radar si simti cum aceasta se indeparteaza de botul crapat al avionului. Apuca o alta.
Orasul se intindea douazeci de kilometri mai jos. Cladirile faceau insula sa arate ca un porc-spinos in zare. Motorul stang al avionului sau, sifonat si scapand combustibil, se desprinse si cazu sub nacela. Il privi micsorandu-se.
Aerul era violet ca o pruna, invelisul baloanelor, stralucitor focul in lumina soarelui, iar peretii nacelei,indoiti si sfartecati, ca un carton ieftin.
Intreaga epava se scutura ca o balena.
Cineva zbura pe deasupra lui Jetboy, printr-o gaura in metal, tragand dupa sine o trena de tuburi, ca bratele unei caracatite. In urma sa cadeau ramasite imprastiate in aer de decompresia exploziva.
Avionul se prabusea."
Autorii antologiei ne propun o istorie alternativa inspaimantatoare: in 1946, deasupra New Yorkului este eliberat un virus care poate rescrie ADN-ul uman, o arma biologica trimisa de pe alta planeta. Virusul afecteaza fiecare individ in alt fel si are simptome complet imprevizibile. Pe 90% dintre cei afectati ii ucide, iar celorlalti le provoaca mutatii. 1% raman aproape umani, dar capata puteri supranaturale: asii dezvolta puteri utile, doiarii, puteri minore, mai degraba comice, iar jokerii sunt mutilati si sfarsesc in ghetouri.
George R.R. Martin si Melinda Snodgrass compun in seria WILD CARDS un mozaic din aventurile mai multor personaje scrise de autori diferiti, toate din aceeasi lume fictionala si in aceeasi poveste-cadru.
Un univers la fel de mare si de divers ca acelea din benzile desenate Marvel sau DC, dar mai intunecat si mult mai realist, cu o distributie enorma de personaje. - George R.R. Martin
Fragment din roman:
"Locotenentul incepe sa tipe la noi sa bagam oamenii in cladiri macar. Am impins cativa pe niste usi si apoi am mai tras o ocheada prin binoclu.
Sa fiu al naibii daca Jetboy n-a nimerit cateva baloane (am auzi ca si-a folosit tunul) si obiectul zburator pare mai mare - a mai coborat nitel. Dar flacaul nu mai are munitie si nu poate zbura asa de sus ca obiectul zburator si incepe sa se invarta in cercuri.
Am uitat sa spun ca dirijabilul ala tragea tot timpul cu asa de multe mitraliere, ca parca era focul de artificii de Ziua Americii, iar avionul lui Jetboy incasa loviturile astea non-stop.
Apoi isi rasuceste el frumusel avionul, se duce ata inapoi si se napusteste direct in... cum ii zice... in nacela, asta era, cum au dirijabilele. Practic s-au contopit pur si simplu. Trebuie ca Jetboy mergea ingrozitor de incet deja, de parca voia sa se opreasca, iar avionul lui a intrat ca-n branza in chestia aia.
Si obiectul ala cu baloane cobora parca putin, nu prea mult, doar nitel. Apoi locotenentul mi-a inhatat binoclul, dar am continuat sa ma uit cat am putut mai bine, umbrindu-mi ochii cu palma.
Apoi am vazut o lumina puternica. Am crezut la inceput ca totul a explodat si m-am varat sub o masina. Dar cand am ridicat ochii, baloanele erau tot acolo. „Atentie! Adapostiti-va!" a strigat locotenentul.
Atunci toti au intrat iar in panica, se ascundeau sub masini si pe dupa ce apucau si sareau prin ferestre. Pret de un minut sau doua, parca am jucat intr-un film din seria „Cei trei natarai".
Cateva minute mai tarziu, a plouat cu bucati rosii de avion pe toate strazile si un morman intreg a cazut pe Terminalul Hudson...
Totul era invaluit in flacari si fum. Cabina pilotului crapa ca o coaja de ou si aripile se pliara ca un evantai. Un spasm strabatu trupul lui Jetboy cand camerele costumului sau presurizat se umflara. Statea incovoiat si semana probabil cu un motan speriat.
Peretii nacelei se despartisera ca o cortina la impactul cu aripile avionului, lasand oxigenul sa tasneasca si sa formeze un strat valurit de gheata pe cockpitul spart.
Jetboy smulse tuburile costumului. Tubul de salvare avea aer pentru cinci minute. Se cazni sa se agate de botul avionului de parca ar fi avut catuse la maini si la picioare. Aceste costume erau concepute doar sa-ti permita sa sari si sa tragi de inelul parasutei.
Avionul se scutura ca un ascensor de marfa cu un cablu rupt. Jetboy se prinse cu mana inmanusata de o antena radar si simti cum aceasta se indeparteaza de botul crapat al avionului. Apuca o alta.
Orasul se intindea douazeci de kilometri mai jos. Cladirile faceau insula sa arate ca un porc-spinos in zare. Motorul stang al avionului sau, sifonat si scapand combustibil, se desprinse si cazu sub nacela. Il privi micsorandu-se.
Aerul era violet ca o pruna, invelisul baloanelor, stralucitor focul in lumina soarelui, iar peretii nacelei,indoiti si sfartecati, ca un carton ieftin.
Intreaga epava se scutura ca o balena.
Cineva zbura pe deasupra lui Jetboy, printr-o gaura in metal, tragand dupa sine o trena de tuburi, ca bratele unei caracatite. In urma sa cadeau ramasite imprastiate in aer de decompresia exploziva.
Avionul se prabusea."
Detaliile produsului
