Un sahist imbatabil transforma un oras intr-o imensa tabla de sah, iar locuitorii lui devin regi, regine, nebuni, cai, pioni, intr-o competitie absurda care macina destinele tuturor. Un scriitor dis-pare din mediul sau, atras de mirajul departarilor, de chemarea iubirii, a „tineretii fara batrinete”. Cind se intoarce, dupa mai bine de 40 de ani, descopera ca misterul disparitiei sale il propulsase intre clasicii literaturii din tara sa natala si pe lista pentru Premiul Nobel. Un individ primeste mostenire o biblioteca fabuloasa, o „casa a vintului“, care il ia captiv si il transforma in fictiune. Un critic literar este rapit de autorii mediocri pe care ii desfiinteaza si este constrins, intr-un text de un comic savuros, sa-si schimbe discursul critic pentru a deveni poetically correct. Un prunc se naste cu darul de a infuleca si a secatui de viata tot ce iubeste, altul are darul de a potoli foamea celor care doar ii rostesc nu-mele. De la Facerea lumii, fiecare nume are in spate o istorie, demonstreaza Adrian Alui Gheorghe, iar fiecare fiinta de pe pa-mint are o radacina fantastica din care se poate naste, din fantezia unui povestas inspirat, o noua poveste.

Ramas fara o slujba certa, am fost angajat sa spun povesti unui om care se impotmolise in orizontul patului de suferinta. O suferinta muta pe care povestea o putea atenua, o facea suportabila. Astfel am vazut cum actioneaza cuvintul asupra mintii, inimii si sufletului omenesc, ca un fel de neurohormon al fericirii, care se insinueaza in creier. De asta, nu va indemn sa va indepartati de realitatea imediata, care va asigura echilibrul pe planeta, dar va indemn sa nu va indepartati mai ales de poveste, de literatura, care va asigura echilibrul in univers. Fiecare om e o poveste cu final previzibil, numai ca pina la final sint o multime de imprevizibilitati. Asta e literatura, de fapt. In poveste viata fiecaruia capata sens, in afara ei e mai mult un element statistic. Vorba cuiva: sintem ceea ce citim. Dar, daca nu citim, cine sintem? - Adrian Alui Gheorghe