Trebuie să mărturisesc că am început cu filmul „To kill a mockingbird” (care din punctul meu de vedere se apropie de un thriller, deși nu este catalogat ca atare – la final există o scenă plină de suspans-), iar ulterior am citit cartea. „Să ucizi o pasăre cântătoare” este o carte scrisă de Harper Lee și este o frescă a vieții de după Marea Criză Economică, dintr-un orășel (fictiv) din America de Nord. Aș putea scrie multe despre această carte, dar nu vreau să dezvălui nimic din ceea ce va urma să se delecteze viitorul cititor. Mă rezum la a spune că este o carte care nu trebuie să lipsească din bibliotecă, că este ușor de citit (sunt pasaje care m-au făcut să râd, dar și pasaje care m-au emoționat) și că este autentică. Sper ca atât recenzia mea cât și a celorlalți cititori să vă determine să adăugați cartea în coș (sună de parcă aș avea ceva de câștigat din asta -nu am- ��), iar dacă sunteți nerăbdători la fel ca și mine, nu vă faceți griji, cei de la Libris sunt extrem de prompți. Lectură plăcută! C.S.

„Arta razboiului lui Sun Tzu pentru femei” începe prin a reda strategiile militare scrise de Sun Tzu, iar apoi continuă cu îndrumările autorilor pentru aplicarea acestora la locul lor de muncă de către femei (căci după cum reiese și din titlu, acestora li se adresează cartea). Din punctul meu de vedere, scrierile lui Sun Tzu reprezintă elementul demn de atenție, întrucât nu numai că acestea sunt relevante și azi, dar au inspirat și o mulțime de personalități istorice. În ceea ce privește îndrumările autorilor, pot spune că am cules câteva sfaturi relevante, dar nu am fost impresionată. În concluzie, acord trei stele acestei cărți.

Trebuie să încep prin a mărturisi că aveam așteptări mari de la această carte, iar așteptările sunt înreptăție având în vedere recenziile acestei cărți. Înainte de a citi volumul I Dune am citit primele trei cărți scrise de fiul autorului care sunt mai interesante (pentru mine cel puțin) întrucât oferă mai multe explicații despre subiectele pe care Frank H. le amintește doar (spre exemplu despre mentanți și „strămoașele” Bene Gesserit). Următoarele volume scrise de Frank H. nu le-am citit așa că s-ar putea ca în cuprinsul acesora autorul să dezvolte subiectele menționate. Volumul I Dune este interesant din perspectiva universului imaginat de autor, a strategiilor politice pe care personajele le concep și cred eu că are un substrat religios/ocult care cere ca cititorul să aibă ceva cunoștințe în acest sens (spre exemplu „viermii” ar putea reprezenta o trimitere la Cultul șarpelui/Serpent cult). În altă ordine de idei, despre autor am citit că a acordat foarte multă atenție inventării ecologiei planetei Arakis, iar acest lucru se remarcă prin faptul că acordă destule pagini acestui subiect. În concluzie, cartea este interesantă și o recomand. Lectură plăcută! ��