O carte splendidă, o lectură minunată, îți pare rău că se termină! Personajul Loxandrei este o încântare, ținând cont că e și inspirat din realitate. Autoarea se vede că a moștenit ceva din personalitatea bunicii mai ales când povestește cu umor dar și cu o dulce ironie întâmplările din viața acesteia, împletită cu evenimente obișnuite ori de-a dreptul istorice. Cartea reușește o incursiune pitorească în viața Constantinopolului secolului al XIX-lea unde conviețuiesc greci, armeni, turci, cu grijile, necazurile, dramele și fericirile lor, dar și o evocare a obiceiurilor religioase, culturale și, mai ales, gastronomice. Parcă îți vine uneori să lași cartea și să-ți sufleci mânecile ca să începi a găti ceva bunătăți greco-turcești! Pentru toate acestea, îmi sunt dragi Loxandra și Maria Iordanidou.

Dupa cum ne-a obisnuit Amelie Nothomb, avem parte de o lectura savuroasa si incitanta, in care se impletesc perfect suspansul, filozofia, arta, viata si moartea si, nu in ultimul rand, iubirea. Am citit-o cu deosebita placere si cu nerabdarea de a afla finalul. Bineinteles, un final neasteptat! O recomand din toata inima, pune intrebari la care gandesti raspunsul mult timp dupa ce ai terminat-o.

Este una din putinele carti a caror lecturare mi-a facut asa o placere! Pur si simplu nu voiam sa se termine... Scrisa de un om atat de bun sufleteste, care isi aminteste cu asa drag de oameni si prieteni si trairi si locuri, care gaseste mereu ceva frumos in tot ceea ce evoca. De unde, oare, atata entuziasm si placere de viata? Un foarte bun exemplu pentru cei inacriti inainte de vreme. Este si un bun prilej de a-l cunoaste pe domnul Ion Dichiseanu, un adevarat gentleman al vietii noastre artistice. Cred ca e un om fericit.

Emotionant, induiosator, cutremurator.

Interesanta carte! Istoria vazuta dintr-un punct de vedere mai putin... oficial. Cu trecerea timpului, marile personalitati sunt "urcate" pe un piedestal de maretie, de faima, chiar de glorie, dar uitam ca toti suntem fiinte omenesti, cu slabiciunile si scaderile si mai putin laudabile ... virtuti. Iar stilul autorului, direct si fara menajamente, uneori cu umor, fac lectura mai mult decat placuta. O recomand chiar si celor mai putin pasionati de istorie.

Excelenta alegere! O carte deosebita, la care te gandesti multa vreme dupa ce ai citit-o, iti ramane in suflet... Ca de altfel, toate scrierile lui Ismail Kadare.