Autoarea a adus în atenția cititorilor mici frânturi din viața Mariei Callas, cântăreață de operă și soprană de talie internațională, supranumită și ,,La Diva Divina" sau ,,Tigroaica" , dar și din viața celei care a fost Prima Doamnă a Americii, soția celui de-al 35-lea președinte american, John F. Kennedy - Jackie Kennedy, supranumită și ,,Deget fermecat". De ce? Pentru că viețile celor două, diferite din multe puncte de vedere, se intersectează la un moment dat, destinul aruncându-le în vâltoarea vieții, fără ca vreuna dintre ele să poată deține controlul.

În volumul de nuvele și povestiri ,, Flăcări gemene ", autoarea Oana Stroe și-a așternut pe hârtie propriile reflecţii, perspective, vise și realităţi, deschinzându-i cititorului calea spre afinitate, nostalgie, dragoste de viaţă și speranţă. Cartea are o încărcătură emoţională puternică, cele opt nuvele fiind îmbrăcate în sensibilitate, duioșie, curaj și forță interioară.

Este un thriller psihologic tulburător, construit într-un mod incisiv, forțând astfel cititorul să își deschidă sufletul pentru a înțelege latura emoțională amețitoare a personajelor sale. Romanul explorează, cu inteligență, cele mai sumbre aspecte ale adolescenței, familiei și, nu în ultimul rând, ale societății românești de după anii 1990, prezentul fiind însă ���� centrul acțiunii.

Este o poveste palpitantă, presarată cu suspans și cu ușoare accente de thriller, cu un subiect incitant si o intrigă interesantă, construită într-un ritm când liniștit, când sinuos, plină de mister și dominată, pe tot parcursul său, de întrebări ce îi accentuează dinamica. Deși intriga este clară, cartea ne vorbeste despre căsnicie, familie și tot ce implică acestea: responsabilitate, încredere, afecțiune, respect, loialitate și, nu în ultimul rând, iubire și sacrificiu.

În ,,Doamna Eminescu'', Georgiana Vâju și-a dorit, prin slova sa caldă, să aducă puțină alinare celei care a fost ,,un înger cu păr bălai și ochi albaștri. Ochi cari nu se uită atât de ușor", Doamna lui Eminescu, marea lui iubire, un suflet nedreptățit de soartă, un om despre care istoria a spus multe, adevăr și/sau neadevăr și, nu în ultimul rând, ca cititorii să o cunoască pe femeia și poeta Veronica Micle, dincolo de relația de iubire, tristă și zbuciumată, dintre aceasta și Mihai Eminescu. Dacă a reușit sau nu, cititorii se pot pronunța doar citind cartea. În ceea ce mă privește, spun din toată inima că Georgiana Vâju s-a întrecut pe ea însăși, dovedind cu prisosință că nu este un simplu autor de carte, ci o scriitoare ce știe să se joace, într-un mod brutal și fin deopotrivă, cu cuvintele, provocând o explozie de emoții.

O lectură incitantă, pe alocuri spumoasă, un amestec dur de pasiune, cutezanță, iubire, viață și moarte!

Câți dintre noi nu și-au imaginat traiul femeilor de viță regală măreţ, înconjurate fiind de slujitori loiali gata oricând să le îndeplinească orice dorință, având alături soți și copii iubitori, trăind împreună o viață frumoasă și liniștită în palatele lor scăldate în lux? Istoria a dovedit că realitatea era cu totul alta, imaginea din ,spate” fiind mult mai sumbră, ba chiar dramatică.

Un balans echilibrat între realitate și ficțiune, ,,,Intersecții" este un cumul de lecții de viață, un mix de acțiuni și reacțiuni, este un amestec de durere și eliberare, de respingere și acceptare, este o călătorie în trecutul nu foarte îndepărtat al țării noastre, în care românul începuse să bea cu nesaț din cupa libertății fără a ști însă să o definească, este o (re)cunoaștere a unor tipologii umane des întâlnite în jurul nostru, și atunci, dar și acum.

Cartea ascunde printre filele sale o poveste frumoasă, scrisă cu înflăcărare, în care acțiunea, dar și personajele, principale și secundare, surprind și captează atenția încă de la început. Acestea, împreună cu o intrigă conturată pe fundalul unui Paris dezlănțuit, aduc un plus de savoare lecturii. Povestea este o explozie între durere și mâhnire, iubire și pasiune, este o călătorie printre vieți marcate de sărăcie, rasism, corupție, abuz emoțional și fizic.

Romanul de față este o călătorie sufletească printre paginile nepalpabile ale unui album de amintiri, unele încărcate de nostalgie, durere, neputință, iar altele încărcate de frumusețe, duioșie, căldură sufletească. Citind acest roman nu poți rămâne indiferent. Fiecare filă vibrează de emoție, de tristețe, de furie, de duritate, dar și de iubire, pasiune. De ce? Pentru că autoarea are curajul să abordeze teme sensibile, controversate, conștientă fiind că va atrage asupra sa multe critici.

"Ce vrem noi, femeile? Despre dragostea nerăbdătoare, viața lungă și ursitoarele bune" de Isabel Allende nu este un simplu roman. Este o radiografie a unei lumi încă dominată de machism, a unei societăți dezbinată de sărăcie, mentalități învechite, interese personale, putere, războaie, dar care face pași mici spre eliberare, unitate, vindecare, iubire; este o lecție de istorie, una a Americii de Sud și a societății latino, dar nu numai; este o radiografie a sufletului feminin, a vieții în general.