În concluzie, eu am abordat acest volum aşa cum de obicei abordez o ciocolată: câte o pătrăţică la un anumit interval de timp, pentru a savura gustul. Dacă aş mânca-o pe toată dintr-odată, pofta nu mi-ar fi satisfăcută, plus că probabil mi s-ar face şi rău. Şi tot n-aş înţelege nimic din acea ciocolată. Cu Murakami am procedat exact la fel: câte o povestire pe zi, sau la câteva zile, chiar, pentru a le rumega mai bine şi pentru a mă bucura pe deplin de ele. Dacă merită? Absolut! Şi nu sunt de acord cu acele păreri din blogosferă care spun că Murakami şi-a cam pierdut din strălucire. Dimpotrivă! El de abia acum începe să strălucească şi mai tare. Abia acum începe să spună esenţa universului în doar câteva cuvinte. Cum să nu-l adori?!

Kafuku este un bărbat aflat pe la vârsta mijlocie, actor de teatru japonez, a cărui soţie a murit. În urma unui accident uşor cu maşina, lui Kafuku i se interzice să mai conducă, aşa că acesta trebuie să-şi găsească un şofer care să-l ducă şi să-l aducă de la teatru. O găseşte pe Misaki, o fată de douăzeci şi un pic de ani, şoferiţă foarte bună, însă o persoană destul de ciudată. În timp, cei doi se apropie cât de cât sufleteşte, şi încep să-şi povestească vieţile. Vă garantez, ambele poveşti sunt interesante, iar din cea a lui Kafuku aflăm care este relaţia acestuia, în adâncul sufletului, cu femeile din viaţa sa.

Kafuku este un bărbat aflat pe la vârsta mijlocie, actor de teatru japonez, a cărui soţie a murit. În urma unui accident uşor cu maşina, lui Kafuku i se interzice să mai conducă, aşa că acesta trebuie să-şi găsească un şofer care să-l ducă şi să-l aducă de la teatru. O găseşte pe Misaki, o fată de douăzeci şi un pic de ani, şoferiţă foarte bună, însă o persoană destul de ciudată. În timp, cei doi se apropie cât de cât sufleteşte, şi încep să-şi povestească vieţile. Vă garantez, ambele poveşti sunt interesante, iar din cea a lui Kafuku aflăm care este relaţia acestuia, în adâncul sufletului, cu femeile din viaţa sa.

Mi-a plăcut felul în care este structurat volumaşul, zău dacă nu! Pe măsură ce treceam de la o povestire la alta, parcă mă afundam şi mai tare într-un univers pe care îl înţelegeam din ce în ce mai puţin, dar care mă atrăgea din ce în ce mai mult în interiorul lui. Cam ca „În căutarea oii fantastice” şi „Dans dans dans”. Am retrăit un minunat sentiment de nostalgie citind „Bărbaţi fără femei”, căci mi-a amintit atât de tare de perioada în care m-am îndrăgostit eu de stilul lui Murakami prima dată…

Majoritatea femeilor se afla la nivelul emotiilor si nu stiu sa-i inteleaga pe barbati. Majoritatea barbatilor se afla la nivelul sentimentelor si nu stiu sa le inteleaga pe femei. - Luule Viilma

Captivanta. Emotionanta. Ca la orice alta carte a lui Murakami, te vei simti un om diferit dupa ce o vei termina de citit.

Citita de o cititoare, cartea poate nu transmite atât de multe sentimente, noi nu ne regăsim neapărat în dramele povestite. Citita de un bărbat, cu siguranță, cartea are și trăiri intense. Este scrisa frumos, iar cele 7 povestioare sunt interesante.

O carte extraordinară! Structurată în șapte povestiri prin care intri într-o lume dominată de accente fantastice, absurdă, plină de superstiții, de gânduri ce se unesc și se separă, aferent fără scop.

În ceea ce privește poveștile de iubire, Haruki Murakami își aduce puterile de observație asupra vieții oamenilor care, în propriile lor modalități, se regăsesc singuri. Aici sunt pisici dispărute și baruri fumate, inimi singuratice și femei misterioase, baseball și Beatles, țesute împreună pentru a spune povești care ne vorbesc tuturor.

Mi-a placut foarte mult cartea. Este diferita de restul cartilor lui Murakami si de stilul cu care ne-a obisnuit pana acum. Eu as spune ca este cea mai buna pe care am citit-o din toate cartile lui, insa asta-i doar parerea mea. Este o carte mai “de nisa” sa zicem care se adreseaza mai mult oamenilor care se afla intr-o astfel de situatie si stiu cum se simte asta, se pot pune in pielea personajelor, ba chiar regasindu-se in unele cazuri si stiu cu adevarat despre ce vorbeste autorul. Este o problema actuala cu care se confrunta foarte multe persoane si care este in continua crestere. Recomand!

Captivanta, placuta, lejera, in stilul lui Murakami, dar fara spectaculozitatea scriiturii cu care ne-a obisnuit din romanele sale.