• Andrei Serban

• Svetlana Carstean

• Mircia Dumitrescu

• Veronica D. Niculescu

• Dan Grigore

• Matei Visniec

• Olga Morarescu Marginean

• Mircea Cartarescu

• Bogdan Mirica

• Filip Florian

• Gabriela Adamesteanu

• Mircea Dinescu

• Monica Pillat

• Razvan Voiculescu

• Stefan Agopian

• Marin Malaicu-Hondrari

 

Cartea de fata e rezultatul unui pariu. E pariul unor intrebari si raspunsuri care te deschid spre celalalt, care te deschid spre lume. Am oprit intre copertele ei 16 interviuri: 16 moduri de a fi, 16 ferestre spre peisaje cu totul diferite, 16 calatorii pentru care nu aveti nevoie nici de bagaj, nici de bilet. Sunt 16 scriitori, muzicieni, regizori, plasticieni, alaturi de care am petrecut ore si care mi-au oferit fiecare o cheie spre parti mai putin cunoscute din vietile lor. - Dia Radu

 

Conventia e simpla si totusi temerara: fiecare dintre cei intervievati se prezinta la intalnire cu o fotografie. Lasati cliseul sa doarma - imaginea nu face decat intamplator cat o mie de cuvinte. In schimb, ea deschide usa spre coridoarele luminate sau cufundate in (pen)umbra ale trecutului. Si da prilejul unor sesiuni de debobinare sufleteasca deopotriva delicate si intense, in care, culmea, catifeaua pare compatibila cu smirghelul, iar matasea, cu bazaltul. E meritul Diei Radu ca stie ce si cum sa intrebe. Ca isi da seama cat se poate intinde coarda. Si ca are farmecul si naturaletea unui iscoditor nu doar pentru sine, ci mai ales pentru altii. Cartea aceasta de interviuri e alcatuita de un om curios, dar nu indiscret. Incitat, dar nu pisalog. Si, fapt decisiv, un om care stie ca nu intrebarea e vedeta, ci raspunsul, impreuna cu cel care-l furnizeaza. - Radu Paraschivescu

 

"Aici, unde este atata frumusete, / incape si suferinta mea multa", spui tu despre Spania in poemul Immigrant Song. - Dia Radu 

 

Ce stiu azi e ca, daca uneori ajungem sa negam frumusetea lumii, e tocmai pentru ca ne-o dorim prea tare si o vedem prea orbitor. E foarte greu sa ramai acelasi om dupa ce lumina asta ti s-a dat si apoi ti s-a luat. Uneori, e nevoie de mult efort sa mergi mai departe si sa gasesti un sens in tot ce faci. E nevoie de curaj sa incerci din nou si sa te arzi din nou, sa regasesti lumina, stiind totusi ca iar ti se va lua. Dar efortul asta celebreaza chiar viata. Nu stiu cum sunt altii. Imi place la nebunie muzica, imi place dansul, ma uit la Pina Bausch extaziat. Pe mine insa literatura m-a salvat. - Marin Malaicu-Hondrari

 

M.V.: Locuiesc in Place d'Italie, o piata care poarta amprenta lui Napoleon, fiindca de aici plecau spre Italia armatele lui. Nu departe e Jardin des Plantes, o gradina botanica a Parisului cu plante din toata lumea, unde merg deseori, fiindca si eu ma simt ca o planta care s-a adaptat perfect in solul Frantei. Uneori, traversez aceasta gradina pana ajung pe malul Senei, la Austerlitz, iar de acolo mai departe, spre noua Biblioteca Nationala a Frantei, care e o enorma sursa de ezoterism si simboluri, cu cele patru turnuri ale ei care se sprijina pe cer: Turnul Literelor, Turnul Cifrelor, Turnul Timpului si Turnul Legilor. Alteori, din Place d'Italie o iau pe jos, pe o straduta ingusta, sublima, cu aerul ei medieval, Rue Mouffetard, care urca pana spre Pantheon, spre inima Parisului. Acolo merg aproape in fiecare zi la o cafenea care se numeste La Contrescarpe, unde imi place sa lucrez, pentru ca nu trec masini si pentru ca simt fantomele scriitorilor de altadata. O placa ne anunta ca acolo a trait Hemingway, cand a scris memorabilele pagini din "Paris este une fete" /Parisul e o sarbatoare". Putin mai la dreapta, e casa in care a trait Descartes, la doi pasi a locuit Benjamin Fondane. Fantoma lui Rimbaud nu e nici ea departe. Daca vreau excentricitati, la doi pasi de Place d'Italie e cartierul chinezesc, unde merg sa cumpar fructe exotice. Iar daca mi-e dor de Sartre si de Simone de Beauvoir, o iau pe jos pana in Montparnasse, unde a locuit si Eugene Ionesco si unde e mitica, fabuloasa braserie La Rotonde. Parisul meu e un muzeu in aer liber, pe care nu ma satur sa-l vizitez.
 

D.R.: E foarte plin de poezie Parisul dumneavoastra, poarta inca un nimb stralucitor, in timp ce atatia europeni se plang ca decadenta a pus stapanire pe el. Mai e Parisul o sarbatoare, ca in vremea lui Hemingway? 
 

M.V.: Sigur ca vizitatorii care pastreaza o imagine de carte postala despre Paris vor spune ca Parisul nu mai e ce-a fost, ca e plin de refugiati, de cersetori, de negri, de arabi, de romi. Parisul e plin acum de saltele cu oameni nevoiasi, de refugiati din Afghanistan, care dorm pe jos, pe sub poduri, uneori se aduna si cate 500 in cate o piata, pana ce Franta le gaseste locuinte. Dar putem oare sa numim decadenta aceasta forma de generozitate? Parisul isi permite sa invite in sufrageria lui plina de arta si de cultura pe cei mai napastuiti dintre oameni."