Cat de aproape sunt ploile reci
Cat de aproape sunt ploile reci
Personaje memorabile, un remarcabil simt al limbii si al constructiei narative sunt doar cateva dintre calitatile acestui surprinzator roman al lui Bogdan Cosa. Istoria unei familii rurale, apasata de maledictia insecuritatii, a alcoolismului, a nesansei sociale in care tinerii isi viseaza plecarea, ne aminteste, cu discretie, de fragilitatea umana in aceste vremuri derutante. Carte a deplinei maturitati creatoare, Cat de aproape sunt ploile reci marcheaza o data pe harta prozei actuale. - Gabriela Adamesteanu
Romanul lui Bogdan Cosa este simultan unul al indepartarii si al apropierii. In primul rand, semnalizeaza indepartarea de Eul care marca pregnant primele lui trei romane, fapt ce-i permite o viziune de ansamblu asupra lumii in care a trait, in al doilea rand marcheaza apropierea de proza analizei sociale, pe care o scrie, insa, cu intelegerea si duiosia celui care a fost "acolo". Un roman matur si pe deplin lucid, probabil cea mai buna carte de pana acum a lui Bogdan Cosa. - Bogdan-Alexandru Stanescu
O capodopera discreta si neverosimil de reala. O planta exotica a prozei de azi, eliberata din trecut. - Stefan Baghiu
Daca pe bunica Maricica Petru si-o amintea dusa pe ganduri, cu colturile gurii amarate de vreme, in timp ce amesteca in ceaunul cu mamaliga, plivea capsunile sau ardeii, pe Aurelia pur si simplu nu si-o putea inchipui compunand o scrisoare, motiv pentru care uneori se oprea din ce facea si o urmarea, incercand sa surprinda o sclipire de reflexivitate, de indoiala in tarsaitul egal a galosilor; in casa, Petru se aseza pe scaunelul de langa soba, se uita o vreme la televizorul cocotat in coltul bufetului, de unde putea fi urmarit de toata lumea, peste capul celor care stateau la masa si chiar peste capul celor care treceau prin incapere, si, cu coada ochiului, o spiona pe bunica lui, care dormita adesea lungita pe spate si se batea cu telecomanda, usor, pe burta, vazand in ea stramosul comun al omului si al morunului, doua sute de milioane de ani in urma.
41.23Lei
41.23Lei
Primești 41 puncte
In stoc
Comandă până la 14:00:
Estimare livrare vineri, 5 decembrie
Descrierea produsului
Personaje memorabile, un remarcabil simt al limbii si al constructiei narative sunt doar cateva dintre calitatile acestui surprinzator roman al lui Bogdan Cosa. Istoria unei familii rurale, apasata de maledictia insecuritatii, a alcoolismului, a nesansei sociale in care tinerii isi viseaza plecarea, ne aminteste, cu discretie, de fragilitatea umana in aceste vremuri derutante. Carte a deplinei maturitati creatoare, Cat de aproape sunt ploile reci marcheaza o data pe harta prozei actuale. - Gabriela Adamesteanu
Romanul lui Bogdan Cosa este simultan unul al indepartarii si al apropierii. In primul rand, semnalizeaza indepartarea de Eul care marca pregnant primele lui trei romane, fapt ce-i permite o viziune de ansamblu asupra lumii in care a trait, in al doilea rand marcheaza apropierea de proza analizei sociale, pe care o scrie, insa, cu intelegerea si duiosia celui care a fost "acolo". Un roman matur si pe deplin lucid, probabil cea mai buna carte de pana acum a lui Bogdan Cosa. - Bogdan-Alexandru Stanescu
O capodopera discreta si neverosimil de reala. O planta exotica a prozei de azi, eliberata din trecut. - Stefan Baghiu
Daca pe bunica Maricica Petru si-o amintea dusa pe ganduri, cu colturile gurii amarate de vreme, in timp ce amesteca in ceaunul cu mamaliga, plivea capsunile sau ardeii, pe Aurelia pur si simplu nu si-o putea inchipui compunand o scrisoare, motiv pentru care uneori se oprea din ce facea si o urmarea, incercand sa surprinda o sclipire de reflexivitate, de indoiala in tarsaitul egal a galosilor; in casa, Petru se aseza pe scaunelul de langa soba, se uita o vreme la televizorul cocotat in coltul bufetului, de unde putea fi urmarit de toata lumea, peste capul celor care stateau la masa si chiar peste capul celor care treceau prin incapere, si, cu coada ochiului, o spiona pe bunica lui, care dormita adesea lungita pe spate si se batea cu telecomanda, usor, pe burta, vazand in ea stramosul comun al omului si al morunului, doua sute de milioane de ani in urma.
Detaliile produsului
S-ar putea să-ți placă și
De același autor
Review-uri
DETESAN MIHAELA
21/07/2025 16:29
Achiziție verificată
Aș zice că romanul e autobiografic , altfel nu ai cum să descrii atât de minuțios obiecte, activități, obiceiuri etc fără să fi fost acolo, tu și memoria ta. Mă surprind și pe mine în satul dintre munți, minunate descrieri. Apoi spun că e un alt Moromete fugit de acasă la școală și devenit scriitor. Ce ar răspunde autorul? Chiar e lumea lui. Citiți romanul, e atât de românesc de Ardeal , fără doar și poate.
Arată mai mult
roxana.rotarescu
20/01/2024 11:46
O carte care te izbeste in moalele capului, care vorbeste despre o parte a noastra pe care o vrem uitata dar care continua a ne insoteasca.
Este povestea unei generatii ramasa blocata intr-o lume in continua schimbare si care cu greu s-a putut adapta.
Arată mai mult
AnaGiu
04/08/2023 15:35
Achiziție verificată
Foarte dezamagita, personajele sunt multe si povestea greu de urmarit
Arată mai mult
funktotum
05/04/2023 18:18
Un roman atmosferic, cinematic, cu descrieri foarte amănunțite, în care detaliile joacă rolul principal, cel puțin în debutul cărții, ulterior dovedindu-se esențiale pentru a înțelege pe deplin psihologia personajelor.
E o carte pentru care îți trebuie o anumită stare și răbdare pentru a ajunge în miezul ei, căci mai întâi ești ținut/ă în vestibul, însoțindu-l pe naratorul omniscient care parcă vrea să se asigure că meriți să-ți dezvăluie esența lucrurilor și o perioadă te testează, arătându-ți diverse elemente de la distanță. Dacă pe parcurs abandonezi lectura, e pierderea ta, nu a lui, însă dacă rămâi, lucrurile se schimbă semnificativ. Interesantă construcție narativă.
Arată mai mult
PUI ANA-MARA
22/03/2023 22:52
„Afară n-ai unde te duce, înăuntru-i cald, da’ pute.”
��O lume pe care o știm toți, am văzut-o, am trăit-o, poate o mai trăim unii, ne-am intersectat cu ea poate din greșeală, poate din curiozitate, o lume a satului românesc care nu mai are nici o legătură cu „veșnicia s-a născut la sat”, mizeria și sărăcia actualului sat românesc taie aripile oamenilor așa cum oamenii le taie găinilor sa nu zboare peste gardul vecinului – dar deși lumea asta o știm toți, când o găsim de citit printre pagini de roman ne întristează, ne pune pe gânduri, ba chiar ne provoacă o scârbă care e atât de adâncă în noi încât pare de la începutul lumii. Parcă în mizeria, sărăcia, tristețea, tăcerea, dorul, frigul pe care le aduc ploile reci a fost creată omenirea. La sat.
Mi-a plăcut foarte mult construcția narațiunii, te ține ancorat în poveste așa încât și dacă vrei sa ignori ceva, nu ai cum, odată intrat în sat trebuie să intri și în casă să cunoști oamenii din ea, să le asculți povestea fiecăruia, să guști din cartofi sleiți, să simți mirosul de țigări uitate în scrumiere, să miroși jegul din interior și să calci în noroiul de afară, cu un singur gând în cap „la omul sărac nici boii nu trag”.
Pentru că personajele domnului Bogdan Cosa așa sunt, săraci fără noroc, noroc care nu știi exact de ce lipsește, pentru că nu îl dorește nimeni din indolență, lene, delăsare, sau pentru că așa a fost să fie ca mereu să se întâmple ce se putea mai rău întâmpla, mereu să se fi făcut alegerea cea mai proastă.
Actualitatea romanului este înfricoșătoare, ploile reci sunt mai aproape decât te-ai fi gândit, sau unii oamenii sunt mai aproape de ele...
Recomand din suflet! ❤️��
Arată mai mult
6 din 6 de rezultate
