Fragment din carte "Cele 5 rani care ne impiedica sa fim noi insine", de Lise Bourbeau

"A abandona pe cineva inseamna a-l parasi, a-l lasa deoparte, a nu vrea sa te ocupi de el. Mai multa lume confunda respingerea cu abandonul. Haideti sa vedem impreuna in ce consta diferenta dintre ele. Daca, de exemplu, intr-un cuplu, unul dintre parteneri decide sa-l respinga pe celalalt, il indeparteaza pentru a nu-l mai avea alaturi de el. Daca, din contra decide sa-l abandoneze, il paraseste, pleaca pentru a se indeparta de celalalt, temporar sau definitiv.
Rana traita in cazul unui abandon se situeaza de la inceput la nivelul lui a avea si a face, mai degraba decat la nivelul lui a fi, cum este in cazul ranii de respingere. Am notat in continuare cateva situatii care pot trezi rana de abandon la un copil.
Un copil mic se poate simti abandonat...
...daca mama lui este dintr-o data foarte ocupata cu un alt copil nou-nascut. Sentimentul de abandon va fi cu atat mai puterrnc cu cat bebelusul va avea nevoie de mai multa ingrijire, daca este adesea bolnav sau cu dizabilitati. Copilul cel mic va avea mereu senzatia ca mama lui se ocupa periodic de bebelusul nou sosit. Si va incepe sa creada ca asa va fi de aici inainte, pentru totdeauna, ca nu-si va mai regasi niciodata mama.
...daca parintii lucreaza in fiecare zi si au foarte putin timp pcntru el.
...cand este dus la spital si este lasat acolo. Nu intelege ce i se in intampla. Daca este constient ca s-a purtat urat, fie si in cel mai mic detaliu, in saptamanile anterioare si a simtit ca parintii s-au saturat de el, sentimentul de abandon va fi si mai pronuntat. La spital, va putea crede ca parintii sai l-au abandonat pentru totdeauna. Chiar daca acestia il viziteaza in fiecare zi, durerea inscrisa in momentul in care s-a simtit abandonat este mai puternica. Iar aceasta suferinta il determina sa-si creeze o masca, avand convingerea ca acea masca il va ajuta sa nu mai retraiasca durerea initiala."