La momentul predarii sale in vederea sustinerii, in anul 2007, teza de doctorat Contractele comerciale la distanta trata un subiect inedit pentru cercetarea juridica din spatiul romanesc. Lucrarea pornea de la premisa ca, traditional, contractele comerciale la distanta sunt calificate ca varietati ale contractelor comerciale; paradigma de referinta este, insa, in fond, cea a contractului civil, cu cateva abateri, decurgand, inevitabil, in primul rand din specificul relatiilor comerciale si, la un alt nivel, din distanta care ii separa pe partenerii contractuali. Doua tipuri sui generis (si intersectabile) de contracte comerciale la distanta deveneau, insa, din ce in ce mai frecvente in acea perioada in practica afacerilor si in gandirea juridica: contractele incheiate in mediu electronic si contractele incheiate de comercianti cu consumatorii. Or, anticipam la acea data ca, sub unele aspecte, aceste figuri contractuale aveau sa submineze teoria reconfortanta a contractelor civile, impunand reconsiderarea sau abandonarea unora dintre categoriile juridice care, in mod obisnuit, le descriu, corelativ cu elaborarea unor categorii inedite, apte sa le ilustreze specificul. Teza de doctorat deconstruia si reconstruia astfel institutii juridice de drept privat respectabile, precum consimtamantul, proba, oferta, acceptarea, spatiul sau timpul in contracte. Publicarea in anul 2019 a acestei lucrari, in forma in care ea a fost sustinuta, va permite evaluarea pertinentei cercetarii pe care ea o realizeaza, in raport cu evolutia accelerata de care comertul electronic si dreptul consumului s-au bucurat in spatiul european in ultimii zece ani. - Raluca Bercea