Cum sa faci sa nu citesti dar sa ai note mari. Ghidul lui Charlie Joe Jackson

Cel mai lipsit de chef cititor din lume, Charlie Joe Jackson, devine expert in a lua note mari. Cum o fi posibil? Carnetul lui scolar arata asa de rau, incat Charlie Joe le-a promis parintilor ca va lua doar 10 curat, numai sa nu-l trimita la vara intr-o tabara de invatare. Acum, in loc sa se invarteasca sa scape de citit, Charlie Joe ramane la scoala mult dupa ce se termina orele, ca model pentru ora de desen sau chiar interpretand un rol intr-o piesa de teatru despre inventatorul prosoapelor de hartie. Si face toate astea in vreme ce se indragosteste! Charlie descopera, incet-incet, ca notele mari iti pot face viata mult mai complicata.

Niciun elev de gimnaziu nu vrea sa petreaca o luna de vara intr-o tabara pentru imbogatirea cunostintelor. Dar multi vor fi incantati sa-l urmareasca pe Charlie Joe invatand cu disperare ca sa scape de o asemenea «bucurie» – chiar daca nu reuseste. - Kirkus Reviews

 

Cartea o sa-i atraga fara indoiala pe cititorii ezitanti, care o sa priceapa prea bine talentul lui Charlie Joe de a se fofila de la citit si studiu. E numai buna sa fie citita cu voce tare. Din fericire pentru fanii lui Charlie Joe, mai exista si alte volume despre viata acestui erou neobisnuit. - School Library Journal

- E o tabara minunata de vara, a spus doamna Ferrell. Cu accent si pe sport, si pe materiile scolare.

Tata a rasfoit brosura.

- Pare interesanta.

Eu eram prea ingrozit ca sa spun ceva. Imi puneau in pericol vara! Noua saptamani de rai. Cea mai importanta perioada din an. Asa de importanta, incat fusese nevoie sa formam un Comitet de Planificare pentru Vara, ca sa planifi-carn ce facem.

Doamna Ferrell s-a uitat la mine.

- Charlie Joe, stiu ce o sa spui despre ideea de a pleca intr-un astfel de loc. Dar nu as sugera asa ceva daca nu as crede ca ti-ar placea. Da, are si activitati scolare, dar este si o tabara obisnuita de vara, cu jocuri, dansuri si tot felul de lucruri.

Biata, naiva doamna Ferrell! Nu intelegea ca „jocurile si dansurile" erau la fel de neatragatoare ca „activitatile scolare".

Dar tata era absorbit.

- Chiar imi place cum arata locul asta, trebuie sa recunosc.

Mi-a intins brosura si a ranjit ca un vrajitor malefic.

- Vrei sa arunci o privire?

- Nu, mersi, am zis eu, dar el tot mi-a dat-o.

Era plina cu copii care citeau, scriau si faceau alte chestii legate de scoala. Era un pusti intr-o canoe, dar purta ochelari si o vesta de salvare prea mare pentru el si arata de parca ar fi fost mult mai fericit cu un dictionar decat cu o vasla.

Am aruncat brosura pe masa si m-am uitat la mama, implorand-o sa vorbeasca in numele meu, insa stiam ca nu avea niciun rost. Trenul spre Tabara Kartzulya pleca din statie si mama nu avea de gand sa se intinda pe sine in fata lui ca sa-l opreasca. "