Le ascultam an de an, din vremuri de mult apuse care astazi mai traiesc doar prin tezaurul pe care ni l-au lasat din generatie in generatie. Le auzim cantate in casa noastra, in comunitatea din care facem parte, in zona geografica in care ne aflam sau in locurile prin care trecem in drumul nostru. Le audiem atunci cand suntem tristi, dar si cand suntem veseli, cand suntem deznadajduiti sau plini de speranta, cand suntem apasati de greutati sau usurati de ele. Le fredonam in sinea noastra atunci cand suntem singuri, sau le cantam cu toata fiinta atunci cand suntem impreuna cu familia sau prietenii.

 

Le performam in familie, in comunitate sau in vazul tuturor. Ne misca spre o stare de nadejde, ne inconjoara intr-o stare de har si ne umplu cu o stare de bucurie. Sunt colindele crestine pe care le ascultam si le cantam in fiecare an la sarbatoarea Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos. Contextul acestei lucrari este reprezentat de teologia populara a Nasterii Fiului lui Dumnezeu, un edificiu construit in cuvant de romani in jurul acestei sarbatori. Dupa cum afirma parintele Mihai Coliba, neamul romanesc nu a construit in piatra pe cat a construit in cuvant.