Viata, in acest roman, se traieste intre brutalitate si suferinta - rarele momente de dragoste aduc o bucurie impalidata. Naratiunea, ce migreaza de la o voce la alta - verosimil si convingator -, e intretaiata de o precizie poetica inimitabila, de o vibratie de rara puritate. Supa de la miezul noptii este un roman tulburat de originalitatea tragica a felului cum destinele personajelor se intersecteaza si, in cele din urma, se distrug. intre tragicul moment al ultimei supe si placerea dejunului pe iarba se strecoara, din adancuri, stralucirea de argint viu a ironiei. Caci asa se intampla uneori in viata literaturii: ironia sublimeaza tragicul. Oare si inversul e posibil, e verosimil? ne putem intreba, la sfarsitul lecturii... - Gelu Ionescu