Fragment din cartea "Gaina care nu voia sa renunte" de Jill Tomlinson:

 

"A strabatut centrul satului Halca Mica, a trecut pe langa cateva casute de pe cealalta parte, dar nu a vazut nimic cu care ar fi putut calatori, cu exceptia unui carucior vechi de patpusi care se afla in fata gradinii cuiva, dar acesta nu-i era de folos daca nu-l impingea cineva. 

Atunci a vazut chiar ceea ce cauta! Era mare si rosie, stralucea in lumina soarelui si soferul tocmai se urca la volan. Nu era timp de ezitat. Un lucru era cert - nu era o masina de gunoi si, dupa experienta ingrozitoare din ziua precedenta, asta era tot ce conta pentru Sanda. 

Cu asta urma sa calatoreasca. 

Un fapt neobisnuit era ca o multime de oameni pareau sa gandeasca la fel ca ea! Cativa barbati au sarit inauntru in acelasi timp cu Sanda, niste barbati cu casti lucioase. Dar ea nu mai avea timp sa se intrebe care era motivul, caci era prea ocupata sa se tina bine. Masina de pompieri, pentru ca asta era, a pornit in tromba. Sanda era aproape sigura ca va cadea pe drum. Isi tinea ochii strans inchisi in timp ce era imbrancita si zdruncinata si vantul ii ciufulea penele. Marele clopot argintiu de deasupra ei, ce sclipea in lumina soarelui, a inceput sa dangane. 

Totul era foarte palpitant si Sandei a inceput sa-i placa. A deschis ochii si a privit in jur. A vazut o scara chiar deasupra ei pe care se putea cocota in siguranta. Asa ca s-a catarat pana in varf, de unde avea o priveliste splendida, caci putea vedea la mare departare. 

Toata lumea se dadea din calea lor: carucioare, caini si biciclete se fereau cand auzeau si vedeau masina de pompieri apropiindu-se."