Fragment din cartea "Icebreaker" de Hannah Grace:

"Mi-a placut sa fac pe ghidul, iar cand am ajuns acasa, chiar eram obositi. A fost un vis sa-l vad pe Nathan aratand ce barbat fermecator si grijuliu este si sa vad ca si parintii mei au aflat asta. Si, ca sa nu uit, a fost evenimentul anului cand l-am vazut indesat intr-o salopeta cu tot corpul lui de 1,90.
In aceasta calatorie, m-am uitat mult la Nathan - ceea ce-i foarte usor, pentru ca e atat de dragut!
Seara trecuta a petrecut ore intregi vorbind cu tata despre hochei, povestindu-i ca la vara, cand va absolvi, va merge la Vancouver, iar tata a fost pe buna dreptate impresionat.
- Abia astept sa te vad jucand. Acum nu promit sa schimb echipa preferata, dar tu castiga Cupa Stanley si s-ar putea sa ma razgandesc, a glumit el.
Pentru Nathan cred ca a fost un amestec ciudat de emotii. Tot ce si-a dorit vreodata a fost ca tatal lui sa arate si cel mai mic interes pentru cariera lui, dar cineva, care cu 48 de ore inainte era un strain, s-a aratat realmente entuziasmat pentru el.
Lasand deoparte hocheiul, cred ca mama s-a indragostit de iubitul meu, ceea ce ma face fericita, dar tata ma sperie un pic. La cina, m-am oferit sa gatesc biriyani ca sa o scutesc pe mama de efort, dar si ca sa le arat noile mele abilitati culinare. S-a uitat la mine cu ochii in lacrimi.
- Ce s-a intamplat? am intrebat cu o spranceana ridicata sceptic.
- Nu s-a intamplat nimic, scumpo, a murmurat ea, parand ca-si retine lacrimile. Sunt mandra de tine! Esti acasa, fericita si sanatoasa. Ai un iubit minunat. Sunt mama ta, asa ca am voie sa imi arat emotiile cand vad ca fetei mele ii merge bine.
A vrut sa stie totul, cum ne-am cunoscut, cum ne-am imprietenit si a trebuit sa fiu creativa cu adevaru. Din pacate, este imposibil sa vorbesc despre mine si Nate fara a vorbi despre Aaron. 
- Nemernicul ala, a spumegat ea, taind cu furie coriandrul. Stai sa vezi cand il vad!
Partile rele n-au fost accidentarea lui si cearta noastra; a pufnit si si-a dat ochii peste cap la unele chestii, stiind exact cum este uneori Aaron. Lucrurile au devenit stanjenitoare cand am ajuns la bataia lui cu Henry.
- A zis... M-am oprit, intrebandu-ma daca as putea repeta cu voce tare. Am oftat si am luat cutitul de bucatarie de la ea. A zis ca nimeni nu m-ar putea iubi, pentru ca parintii mei naturali n-au putut.
Ea a facut ochii si a palit rapid, apucandu-se strans de blatul din bucatarie.
- Si parca asta n-ar fi fost suficient de rau, a zis ca voi ma vreti doar ca sa va umplu vitrina de trofee.
N-a fost nici o emotie in cuvintele mele cand le-am rostit; mi-am folosit toate emotiile cand am plans la pieptul lui Nate in urma cu o saptamana. Dar mi-a venit sa plang cand am vazut groaza de pe fata mamei mele.
- Nu cred, a zis ea cu o voce abia soptita, apoi eu am incuviintat din cap, lasand-o sa ma stranga intr-o imbratisare. Si-a ingropat fata in parul meu si a vorbit cu o voce sugrumata: Cum ar putea cineva sa creada asta? Cum? De ce? Ce naiba este in neregula cu el?
- Cand este ranit, raneste oamenii, i-am explicat cu un oftat, desprinzandu-ma cu mare greutate de ea. Mi-a luat capul intre maini, sarutandu-ma cu afectiune pe frunte. Nu o spune! Nu trebuie!
- Ba trebuie. Esti cel mai bun lucru care ni s-a intamplat vreodata, Anastasia. Cel mai bun. Talentul tau este doar ceva in plus fata de cat esti de speciala, dar eu te-am iubit cu mult inainte sa iei patinele in picioare.
- Stiu.
Nu a fost o minciuna. Sub nesiguranta si presiunea autoindusa, stiu ca parintii ma iubesc."